Prioritate de Dreapta
de Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae
Tatu, Petre Ercuţă (tipografia Miron Neagu, Sighişoara, 1935) - Prefaţă
Rostul nostru
Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naţionalismul român.
Banul
occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi
precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către
Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare eftine
şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând dela particulari numai
diferenţa de preţ, iar dela stat (furnituri) ceva în plus; interese
economice: să exploateze direct - prin personal superior străin şi slugi
indigene - imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări;
interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite,
împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti
private, care aveau nevoe de-un prim ajutor ca s'o ia din loc
(instalări, inventar, aparat) - odată pentru România Mică, altădată
pentru România Mare - cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente
grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), campania
din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară), războiul din 1916
(Întregirea).
Naţionaliştii români din secolul 19 nu sunt altceva
decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina
istoriei. În ei vorbea şi lucra energia şi tenacitatea unui neam al
căruia act de naştere e columna lui Traian, despre a căruia copilărie
prodigioasă - o mie de ani - nu ştim nimic şi a căruia vajnică
adolescenţă ne-o povestesc cronicarii.
Utilizând cu măestrie
interesele banului occidental în părţile noastre, dar mai cu seamă
asigurându-i câştiguri coloniale şi safisfăcându-i dorinţe privind
însăşi forma de stat, regimul politic şi acordarea calităţii de Român -
lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevărat suveran - şi chemând în
fruntea ţării o dinastie în stare să ne reprezinte prin strălucitele ei
legături în diplomaţia europeană (noi fiind la vremea aceia prea neam
prost ca să ne reprezentăm singuri) şi să ne organizeze în interior
datorită incomparabilei pregătiri dobândită în sânul unei familii regale
specializată în construcţii şi diriguiri statale, naţionaliştii români
din secolul 19 au întemeiat şi au pus pe drum statul român actual, care e
în zilele noastre obiectul de aprigă dispută al ursitoarelor lui: al
cui e?
Un tânăr inginer român şomează în cafeneaua târgului natal
cu diploma dela Charlottenburg în buzunar, întâlneşte un Ovreiu, fost
coleg de liceu, tot inginer, dar nu şomer, căruia îi povesteşte din
vorbă în vorbă durerea lui, ca să audă imediat exclamaţiile Ovreiului
scandalizat de atâta lipsă de informaţie asupra bursei internaţionale a
muncii: "De ce nu te duci, dragă, în Palestina? Acolo e de lucru acum!
Un căpitan de artilerie cumpără nişte nutreţ pentru cai şi îl încarcă pe
furgoane. Rămânându-i un rest - cam o căruţă ţărănească - vrea să
angajeze un sătean, să i-l ducă: "Nu merg, Domnule Căpitan, zău, nu
merg, că... mi-am făcut suma".
Într'un stat, care politiceşte e
vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă
internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite - prin
decalaj, concesii, dobânzi - peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul
muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar.
Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca
naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul
sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei,
pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul
furnizat de ea - statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe
străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor,
funcţionarilor lor. Ca'n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara
românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi - în plus? Pentru cine
? Pentru ce ? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot
bordeiu. Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională
clădeşte vile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am
fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale
intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e
sursa adevărată a indolentei romaneşti: în exploatare. Să nu ne înşele
palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele
din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o
reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi
unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi i unde le trebue lor. Să nu ne
înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne
sbatem, ei - ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte:
deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată,
deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea.
Naţiunea e în rezistenţă pasivă. Deaceia se vorbeşte în România numai cu
jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. Deaceia ţara asta mare
şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie.
Deaceia suntem ţara lui "a-da, bine-bine, lasă-lasă".
Una dintre
ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de stat
propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei
apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe
care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul
stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu
dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca
aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii
dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici
paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea
deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei
naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi
dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care
va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există
nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate
în toate luptele, dar nu vom ceda.
http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?group_id=65&grouptopic_id=712
