luni, 25 martie 2013

Totalitarismul inversat

Prioritate de Dreapta

În cartea "Democracy Incorporated: Managed Democracy and the Specter of Inverted Totalitarianism'' ("Democrația S.A.: democrația dirijată si spectrul totalitarismului inversat''), se descrie aceasta formă nouă de totalitarism, cel inversat. Care merge braț la braț cu modelul statului corporatist și cu statul-Providență. Decizia - conform noii orientări - nu mai trebuie să aparțină nici executivului, nici legislativului, și in nici un caz, cetățeanului.
Autorul cărții (apărută în 2008) este profesorul american Sheldon S. Wolin. În arhiva fostei reviste Cuvântul este un articol care descrie cartea lui Wolin. Autorul are vederi de stânga, dar cele scrise în carte ar trebui să ne pună pe gânduri:
Probabil cel mai controversat aspect al cartii este introducerea conceptului de "totalitarism inversat" (inverted totalitarianism) in discutarea regimului politic american. Wolin nu pare sa fie preocupat, in stilul manualelor de sovietologie, sa ofere o definitie riguroasa. Din contra, cititorul este invitat sa-si compuna singur notiunea dupa parcurgerea reflectiilor disipate in cuprinsul volumului. Prin urmare, prin TI s-ar intelege acel regim politic care, spre deosebire de cele ale secolului precedent, nu este conceptualizat ca o ideologie, nu este rezultatul preluarii pe cale (contra)revolutionara a puterii, nu beneficiaza de un partid politic unic, nu foloseste violenta pentru a distruge opozitiile de orice fel si nici nu mobilizeaza societatea subordonand-o telurilor unui lider "charismatic" (p. XIII). TI este produsul inconstient (i.e. neplanificat) al majoritatii americanilor care au renuntat sa-si asume cu seriozitate rolul de cetateni (p. 40), al cooperarii dintre "piata libera" (ghilimelele apartin lui Wolin), complexul corporatist-militar, media, tehnocrati si oamenii politici. 

Se poate face o paralelă și la europeism, așa cum este el definit de către Václav Klaus în eseul său din 2006, "Ce este europeismul ?":

Se poate spune, deasemenea, că europeiştii doresc, în procesul lor de luare a deciziilor la nivel supranaţional, să elimine politica (deoarece aceştia visează la crearea unei societăţi apolitice), precum şi să introducă un sistem de luare a deciziilor, care ar fi simplificat şi incontrolabil. Acesta este motivul pentru care pledează pentru post-democraţie şi zâmbesc graţios spre apărătorii depăşiţi şi de modă veche ai bunei şi vechii democraţii şi ai bunei politici "politice" de altădată. Din moment ce ei sunt (şi le place sa fie) departe de cetăţeni, cum ei nu văd cetăţenii şi nu ajung la ei în mod direct, au nevoie de diverse colectivităţi, grupuri şi grupări, cu care pot face aranjamente la o scară mare (fie să-i urmeze orbeşte sau să le suprime şi complice viaţa). Acesta este motivul pentru care le place conceptul corporatist al parteneriatelor sociale, motivul pentru care preferă big business-ul şi marile sindicate, de aceea ei vor compensări tip Galbraith (la nivel macro, nu în piaţă, care funcţionează la nivel micro). Din moment ce ei nu doresc să fie sub controlul strict al cetăţenilor, este convenabil pentru ei să trateze cu diverse ONG-uri, care - cel puţin asta speră ei - le dau o legitimitate care altfel le-ar lipsi, şi ţin loc de "vocea poporului ", chiar dacă acesta este un popor foarte ciudat. 
*   *   *
Un articol tradus despre totalitarismul inversat, preluat de pe blogul INFORMAȚII NECESARE:

Totalitarismul inversat
Privatizarea serviciilor publice şi a funcţiilor reprezinta evoluţia si transformarea constantă a puterii corporative într-o formă politică, într-un partener integral, chiar dominant,  al statului" - Sheldon S. Wolin
Lovită de o boală terminală, societatea tradiţională nu mai poate evita declinul. De decenii, instituţiile politice care intretineau si ocroteau o Republica bazata pe libertatea şi responsabilitatea individuala se estompeaza din memorie. Apărătorii a tot ceea ce a făcut din America un exemplu stralucitor al libertatii  umane sunt atacati şi ridiculizati pentru ca pastreaza un sistem de morală şi etică bazat pe demnitatea fiecărui individ. Cei mai multi considera ca vinovati de acest esec sunt politicienii care mijlocesc programele sociale pentru mase. Daca definitia unui politician ca fiind un ticalos demn de a fi condamnat este evidenta, sursa care sta la baza declinului, cea care macina cultura provine din diferite directii.


Tendinţele catre despotism sunt vizibile pentru toata lumea. Cei mai multi prefera sa isi acopere ochii, deoarece acceptarea adevarului letal le-ar solicita un raspuns proactiv. Ideea că un dictator unic va confisca puterea şi va stapani ca un tiran pare străină multor plebei. Cu toate acestea, ştirile de zi cu zi care curg dinspre mass-media corporatistă, construite pe lipsa de raportare a realității şi pe ignorarea adevărului fundamental, oculteaza şi inlocuiesc evenimentele zguduitoare de pe pamant cu povesti lipsite de sens.
Ca  urmare, semnificaţia conceptului de  totalitarism inversat, asa cum este definit de către Sheldon S. Wolin merită o examinare.
"Totul este mereu si mereu numai politica si in mare masura aceasta este netemperata de politic. Certurile de partid sunt ocazional expuse public astfel incat se poate observa ca se face politica in mod continuu, între diversele facţiuni ale partidului, ale grupurilor de interese, ale puterilor corporative aflate in competitie precum si intre concernele rivale din mass-media. Desigur, momentul culminant este cel al alegerilor naţionale, atunci când atenţia naţiunii este solicitată pentru a face o alegere de personalităţi, mai degrabă decât o alegere intre mai multe alternative. Ceea ce lipseste insa este politicul, determinarea de a găsi binele comun in hăţişul de minciuni bine finanţate, extrem de bine organizate, a intereselor perseverente, care urmăresc obtinerea de  favoruri guvernamentale,copleşind reprezentantii guvernului şi ai administraţiei publice cu o mare de cash.


Urmariti interviul cu Sheldon Wolin pe YouTube pentru un rezumat al punctelor sale de vedere.
Pentru un studiu în profunzime al ideilor lui Wolin se poate citi Managed Democracy and the Specter of Inverted Totalitarianism
El pune următoarele întrebări:
1-Are  demosul un viitor in epoca globalizarii, a reţelelor de comunicare instant şi a  frontierelor libere ?
2- Mai  este inca "demos"-ul o notiune compacta, un corp cu o "voinţă" şi o "identitate" care dureaza peste timpuri ?
3- Mai este demosul o notiune coerentă in epoca bloggerilor politici ?
4- Mai este timp pentru o politică autentica care sa reflecte caracterul  pluralist al realităţii ?
El defineşte democraţia astfel :
"Democraţia se refera la condiţiile care fac posibil ca oamenii obişnuiţi să-şi îmbunătăţească propria viata, devenind "fiinţe politice" care-i pot determina pe cei de la putere să răspundă speranţelor şi nevoilor lor. Ceea ce este în joc în politicile democratice este ca oamenii obisnuiti femei şi bărbati sa poata recunoaşte dacă preocupările lor sunt cel mai bine protejate şi cultivate sub un regim ale cărui acţiuni sunt guvernate de principiile de egalitate in fata legii, corectitudine, un regim în care fiecare ia parte la viaţa politică, impartasind o viaţă comună in care fiecare isi gaseste forma specifica de auto-împlinire. Democraţia nu inseamna doar activitate in grup, ci inseamna gestionarea comună a acelor puteri care afecteaza direct si semnificativ conditiile de viata atat pentru cei din jur dar si pentru sine".
Puterea de influenta a corporatiilor transnaţionale demonetizeaza orice noţiune idealistă că democraţia provine din vocile oamenilor. Influenţa cea mai importanta vine din mesajul propagandist al mass-mediei. Economia corporatista dicteaza parametrii dezbaterii publice. Cancanurile înlocuiesc analiza profunda. Cheltuirea banilor induce o pofta fara sens a ingurgitarii unui consum toxic. Formarea "culturii populare" este menita nu doar să prosteasca publicul dar si sa confere normalitate acceptarii calitatii indoielnice a mondenitatii. Respingerea dialogului istoric privind natura omului si rolul unei guvernari corecte le inlocuieste cu meniul contrafacut al "drepturilor de intretinere" si al "drepturilor care se cuvin".

In articolul Fugitive Democracy: Sheldon Wolin and contemplating the local se poate remarca urmatorul citat care oferă o imagine de ansamblu privind apatia  politică ce determina pe cineva sa accepte o cultură nebuna, rupta de realitate.
"În cadrul politicii economice care se dezvolta in prezent, Wolin discerne o miscare "anti-politică", care coordonează impreuna corporatiile si statul indreptandu-le pe un curs catre Supraputere - definita ca fiind "un sistem de putere costisitor, care nu accepta alte limite decat cele pe care alege să si le autoimpuna "(p. Xvi.) Intrucat aceasta politica economica "postmodernă" tinde catre Superputere, cei aflati pe poziţii de autoritate cer o noua forma de cetăţean si anume: "cetăţean al imperiului". Sheldon Wolin aminteşte de presedintele american George W. Bush care în timpul momentelor tensionate de după 11 septembrie 2001 îi îndemna pe oameni să-si demonstreze cetăţenia prin consum: "uniti-va, cheltuiti, si zburati cu avionul" (590). Această preocupare pastorală a preşedintelui este o emblema a puterii posmoderniste a economiei politice care asimileaza "cultura civică" cu un avion aplatizat ce apare din structurile dinamice ale intervenției suverane a Supraputerii asupra chestiunilor politice globale. Cel mai bun lucru pe care cetăţenii il pot face este sa-si dovedeasca patriotismul prin supunerea in fata autoritatii stabilite fără vreun cuvânt de protest sau vreo deviere (de aici vine incurajarea de a se "uni"). Decat sa-si iroseasca timpul si energia facandu-si griji cu privire la continua schimbare a formelor  comune de viata - de la retelele care ne leaga de vecinii apropiati sau indepartati – cetateanul postmodern se confrunta cu multiplele oferte disponibile pentru care trebuie sa decida la Starbucks-ul cel mai apropiat, citind ultimele oferte de pe eBay in timp ce asculta muzica de la iPod asteptand sa se descarce pe propriul iBook ultimele melodii de la iTunes. Avand atat de multe de facut, de ce sa ne mai facem griji cand reprezentatii nostri sunt platiti sa gandeasca pentru noi ? "Cetateanul imperiului", conform Superputerii - este un individ supus, apolitic, detasat, cu miscari coordonate de ritmul televiziunilor incepand cu securitatea de acasa si terminand cu satisfactia perpetua la cumparaturile din mall. "Superputerea are nevoie de cetateanul imperiului", spune Wolin, "cineva care accepta in mod necesar discrepanta dintre grijile sale si ale celor care detin puterea, care saluta eliberarea de povara obligatiilor obstesti si care este un patriot fervent". (565)
"Cetăţeanul imperiului" este cu adevărat  nebun. Imperiul care înconjoară un participant neangajat în cea mai noua escaladare auto-impusa a sclaviei este rezultatul final al statului corporativ.


Analistul progresist Chris Hedges adaugă punctul său de vedere, în clipul video Inverted Totalitarianism: Brand Obama and the Corporate State.

Talentul lui Hedges în privința descrierii statului corporatist cu toate ororile sale este bine cunoscut. Cu toate acestea, vocea sa puternică nu se face auzită pe coridoarele puterii reale. Economia dicteaza ce trebuie sa se vanda si unde. Publicitatea este mesajul care este acceptabil spre a fi crezut. Iar limitele abilitatății cuiva de a gândi şi a acţiona raţional sunt controlate de totalitarismul inversat, care este de fapt creatia noastra.
A da vina pe forţe externe pentru toate relele societatii este cel mai comod lucru. Atâta timp cât indivizii sunt pasivi si accepta conditia de aservire si de inrobire, tiranii establishmentului cultural vor exploata turma (sheeple) la fiecare pas. Existenţa noastră unică este explicata prin rezistenţa la orice formă de tiranie care apare in drumul nostru. In ciuda acestui drept fundamental si natural, marea parte a cetatenilor cad pradă conceptiei fictive a aşteptărilor limitate.
Consecinţele îngrozitoare care decurg de pe urma societăţii totalitare reprezinta responsabilitatea fiecarei persoane care refuză să conteste sistemul. Rezistenta impotriva unei autoritati imorale este datoria noastra civică primordiala. Responsabilitatea noastră declarata este de a aboli statul corporatist si guvernanta globala care înrobeşte planeta.
Decuplarea  progresistilor (de stanga) de contextul istoric al principiilor legii naturale este miezul cauzei nereusitei oricarei coalitii antisistem. Visele comune trebuie să devină convingeri practice. Atâta timp cât utopiştii refuză să accepte lecţiile si valabilitatea filosofiei conservatoare autentice, tactica "Divide et Impera" a Noii Ordini Mondiale va continua.
Implozia economică din ultimii ani este de necontestat. Consolidarea puterii continua deoarece oamenii obişnuiţi se supun autorităţii represive. Din păcate, indiferenţa faţă de propriul "respect de sine" este primul rezultat al acestei bolnave "culturi populare". Abandonul civilizatiei occidentale este aproape complet, dar nu este definitiv. Totalitarismul este o crimă împotriva umanităţii. Depinde de fiecare sa-si indeplineasca datoria de  nesupunere civica.

miercuri, 20 martie 2013

Semnificaţiile mai adânci ale situaţiei din Cipru

Traducerea articolului The Deeper Meanings of Cyprus.

Aşa zisul "ajutor" acordat prin confiscarea depozitelor bancare private din Cipru dezvăluie multe despre structura fundamental neocolonială şi neofeudală a zonei euro.

În cele din urmă, faţadele fragile ale Europei în ceea ce priveşte suveranitatea statelor, democraţia şi economia liberă de piaţă, s-au prăbușit şi începem să vedem adevărata maşinărie : aristocraţia politico-financiară a eurozonei va jecmăni cetățenii fiecărei națiuni pentru a-şi păstra puterea și a-şi proteja băncile și deţinătorii de obligaţiuni de şocul pierderilor care vor veni.

"Ajutorul" realizat prin confiscarea depozitelor private din Cipru confirmă structura fundamental neocolonială, neofeudală, a Eurozonei, şi politica regiunii, de capitulare în faţa intereselor financiare.

UE - Modelul de financializare neofeudalist şi neocolonial (24 mai 2012; traducerea în limba română, aici).

Să enumerăm ceea ce ne dezvăluie situaţia din Cipru despre adevărata stare a puterii financiar-politice din Europa :

1. Terminologia nucleu-periferie maschează structura reală : UE operează conform unui model neocolonial. În colonialismul vechi, modelul 1.0, puterea colonizatoare cucerea sau coopta elitele de putere din regiunile periferice şi proceda apoi la exploatarea resurselor naturale şi umane ale noilor colonii, cu scopul îmbogăţirii nucleului imperial.

În neocolonialism, forţele de financializare (datoriile şi pârghiile controlate de cartelul bancar împuternicit de stat) sunt folosite pentru a atrage elitele locale şi mulţimea către nucleul financiar : locuitorii din coloniile de la periferie "împrumută" bani pentru a cumpăra produse finite manufacturate în economiile din ţările nucleului, îmbogăţind astfel elitele imperiale cu : A) profituri făcute prin vânzarea de produse către debitori (pe datorie), B) dobânzi la credite* acordate coloniilor de la periferie pentru cumpărarea produselor din ţările nucleului ca să trăiască "pe picior mare" şi C) profitul tranzacţional provenit din financializarea bunurilor periferiei, cum ar fi afacerile imobiliare sau datoriile statului (suverane).

În esenţă, băncile din ţările nucleului UE au colonizat naţiunile de la periferie via finacializarea monedei euro, ce a permis o expansiune masivă a datoriei şi a consumului către periferie. Băncile şi exportatorii din nucleu au extras profituri enorme din această expansiune a datoriilor şi a consumului.

Acum, că schema financializării monedei euro şi-a derulat cursul, a ieşit la iveală starea dezastruoasă a periferiei neocoloniale : activele și veniturile periferiei zboară către "centru" ca şi dobândă la datoriile private și
publice, care sunt datorate tot băncii centrale sau băncilor private, cumetre ale băncii centrale.

Aceasta nu este doar perfecțiunea neocolonialismului, ci şi a neofeudalismului. Națiunile periferice ale UE sunt efectiv debitorii neocoloniali ai băncilor (cvasi-imperiale) din nucleu, iar contribuabilii din naţiunile nucleului (vorbim acum de Germania și Olanda) sunt iobagi feudali a căror muncă este menită compensării împrumuturilor bancare care merg rău la periferie.

Deși putem numi UE o plutocrație sau oligarhie, structura neofeudală a acesteia ne obligă să distingem o clasă a celor care deţin putere şi bogăție care nu se limitează la frontierele naționale : aceasta este o aristocrație.

Servirea aristocrației este asigurată de o clasă tehnocrată de factotumi foarte bine plătiţi, lachei, lingăi, canalii, linguşitori şi autorităţi. Sub această castă bine plătită de tehnocrați se găseşte clasa mare a acelor iobagi-datornici, subjugaţi prin plățile dobânzilor la datoriile lor proprii sau ale altora, și forţaţi prin neputinţa clasei din care fac parte să protejeze de pierderi băncile și deţinătorii de obligaţiuni.

Ciprul adaugă doar o variaţiune a exproprierii în acest jaf bine pus la punct : depozitele vor fi expropriate în mod direct pentru a se asigura că nicio bancă imperială sau deținători de obligațiuni (din nucleu) nu pierd bani la împrumuturile lor riscante şi absurde către națiunile şi iobagii din periferie.

2. Acesta este un jaf supranațional. În timp ce comentatorii pot dezbate cu anii cât de mult a beneficiat Germania de moneda euro, nucleul real nu este cel naţional ci băncile supranaționale și mașinăria politică a UE, care a fost efectiv capturată de bănci.

Cetățenii din Germania pot să aprobe sau nu exproprierea din Cipru, acest lucru nici nu mai contează. Se maschează astfel propria lor iobăgie către bănci și către deţinătorii de obligaţiuni: planurile de salvare ale națiunilor periferice sunt de fapt planuri transparente de salvare a băncilor de la "centru" și a deţinătorilor de obligaţiuni.

Statele-națiune ale periferiei neocoloniale sunt pur și simplu substituenții convenabili ai propagandei, ale cărei mesaje înşelătoare sunt îndreptate către structurile naţionale destructurate, naive și sentimentale, făcute astfel să sprijine mascarea realităţii hidoase a servituţii și jafului neocolonial.

3. Democrația este o ficțiune atunci când, indiferent pe cine votezi, băncile și deţinătorii de obligaţiuni câștigă controlul asupra direcţiei venitului național și a avuției private. Democrația în Europa este o parodie, o bătaie de joc, un simulacru, o piesă absurdă, care este jucată ca o reprezentaţie de circ pentru a distrage atenția maselor de la nevoile lor şi de la starea de iobăgie cauzată de datorii.

Democrația este o ficțiune atunci când politicile care protejează băncile și deţinătorii de obligaţiuni împotriva pierderilor rămân aceleaşi, indiferent de partidul politic sau coaliția politică de la putere.

Avutul privat al contribuabililor germani este şi el expropriat prin intermediul impozitelor, pentru a ajuta băncile din ţările nucleului și deţinătorii de obligaţiuni; este vreo diferenţă faţă de exproprierea flagrantă a unor bunuri private din Cipru ?

Este doar o diferenţă de tehnică, rezultatul fiind același: transferul forțat de bogăție de la cei care au câștigat prin munca lor, către bănci și deţinătorii de obligaţiuni, care într-o economie capitalistă ADEVĂRATĂ ar fi imediat constrânși să-şi absoarbă singuri pierderile pentru investiţii şi pariuri riscante.

4. Capitalismul este o ficțiune atunci cand capitalul plasat cu risc nu poate fi pierdut. Ficţiunea ideologică a capitalismului este moartă în Europa.

5. Ciprul este un test pentru a vedea cât de pe faţă se pot expropria bunuri private fără a declanșa răsturnări sau revoluții. Dacă mânia se potoleşte destul de repede, aceeaşi tehnică de expropriere va fi rapid impusă în altă parte. Dacă reacția este susținuţă și amenință aristocrația, exproprieri mai puțin evidente vor fi testate în alte neocolonii.

6. "Dezbină şi cucereşte" este propaganda la ordinea zilei. Elitele de putere încearcă să instige iobagii de la periferie împotriva iobagilor de la centru, scopul fiind impiedicarea ambelor categorii de iobagi să realizeze că ei sunt la fel de pagubiţi de patologica aristocraţie politico-financiară a nucleului.

* "creditul cu buletinul", 2003-2009 (România)

luni, 18 martie 2013

Samuel Blumenfeld :Planul lui Soros de a distruge Israelul

Traducere a postării de pe blogul NewsReload

Dacă vă întrebaţi cine finanţează reţeaua stângistă de organizaţii non-guvernamentale din Israel care au ca scop răsturnarea guvernului Netanyahu şi transformarea Israelului într-un stat majoritar arab, veţi constata că este aceeaşi persoană care finanţeaza gloatele de pe Wall Street : George Soros. Tel Aviv-ul a trebuit să se confrunte şi el cu aceleaşi tipuri de proteste stângiste, corturi şi restul tacâmului, coordonate de acelaşi păpuşar global central. Acesta este motivul pentru care Israelul a adoptat legea transparenţei finanţarii ong-urilor.

S-a dus o luptă grea şi deşi s-a încercat neutralizarea proiectului, acesta a supravieţuit, iar legea a fost adoptată. Este o declaraţie de război a Partidului Conservator Likud împotriva imperiului ong-ist care urmăreşte să modeleze, din umbră, viitorul Israelului. Oponenţii lor liberali au numit-o "ameninţare la adresa democraţiei".
Dan Greenfield scrie în FrontPage Magazine, 9/22/2011: 
Legea nu mai dă dreptul ongeurilor străine să fie scutite de impozite şi a fost un pas major înainte pentru transparenţa finanţărilor străine. Imperiul Soros s-a construit numai pe lipsa de transparenţă, pe listele ascunse ale donatorilor şi ale unor grupuri fondate de think-tankuri cu bani dirijaţi sub forma de subvenţii printr-o multime de diferite organizaţii.
Transparenţa ong-urilor a ameninţat întreg imperiul Soros, iar adoptarea legii de transparenţă a finanţărilor arată că Israelul este pregătit să înceapă să cureţe coaja ce acoperă fructele Institului pentru o Societate Deschisă. Mai întâi guvernele, apoi finanţatorii străini, interpelările parlamentare privind finanţarea străină, iar apoi pierderea scutirii de taxe pentru ong-urile stângiste care duc un adevarat război civil. 
Acţiunile pe plan global ale lui Soros contribuie la dezechilibrul economic şi politic mondial, iar încercarea sa de a răsturna guvernul Netanyahu în mod particular este o campanie odioasă. În acest fel Soros şi-a stârnit ura multor susţinători ai Israelului. Dan Greenberg scrie :
Campania pentru transparenţa ong-urilor israeliene ameninţă influenţa pe termen lung a lui Soros în Israel, iar dezertarea alegătorilor evrei ameninţă influenţa sa în America. Marionetele lui israeliene au pus sume mari de bani în joc. Soros, miliardarii Partidului din Umbră şi UE au cheltuit averi pentru a cumpăra stânga. Absolvenţii universităţilor stângiste, fără nici un talent către profesii reale (tehnice) au avut alternativa profitabilă de a lucra în mafia ongeurilor iar în cazul în care acestea ar intra în colaps, furnizează lideri care să se plângă şi să protesteze împotriva unor probleme economice reale.
În Statele Unite, Partidul din Umbră, de stânga radicală, care controlează Partidul Democrat, este finanţat prin aceeaşi reţea de ong-uri, care a fost foarte bine prezentată de Glenn Beck într-unul din show-urile sale de televiziune.
Soros foloseşte împotriva Israelului aceeaşi strategie de inspiraţie comunistă care utilizează principiul "presiune atât de sus, cât şi de jos" (al cărei pionierat l-a iniţiat strategul
şi scriitorul comunist italian Antonio Gramsci), şi care este utilizată în prezent pe faţă în Statele Unite ale Americii. Soros are o întreagă bază de „cadre operative” plătite, care se ocupă cu păstrarea taberelor „Occupy Wall Street” deşi municipalităţile au decis că a venit momentul ca aceste colonii de corturi putrezite să fie demolate. Aceştia reprezintă presiunea de jos. Obama reprezintă presiunea din partea de sus. Un cititor israelian al articolului apărut la FrontPage scria:
Am avut plăcerea să calc în picioare personal două corturi cumpărate de un colaborator nazist al maleficului Soros. Municipalităţile, chiar şi cele controlate de evrei renegaţi, nu au mai putut să mai menţină şarada şi au dispus evacuarea acestor pioni murdari ai lui Soros - precum Stanley Greenberg. Unii nu au respectat aceste decizii, iar până la urmă au fost obligaţi prin hotărâre judecătorească să elibereze locul iar unii dintre cei infiltrati au fost reţinuţi. Mulţi dintre cei care au participat sunt paraziţi de extrema stângă.
Soros foloseşte, de asemenea, şi banii altora pentru a finanţa proiectele sale. Printre ong-urile din Israel care lucrează pentru a submina guvernul Netanyahu sunt New Israel Fund (NIF) şi rabini care militează pentru Drepturile Omului.
În ceea ce priveşte NIF, FrontPage dezvăluie:
New Israel Found este mama ongeurilor israeliene de stânga iar de acum înainte aceasta este organizaţia cea mai ameninţată de transparenţa donatorilor. NIF are un buget anual de 25 de milioane de dolari care este utilizat pentru a finanţa grupuri chiar şi mai radicale, dintre care unele fac apel la boicotarea sau pur şi simplu distrugerea statului Israel. Un raport recent citat de WikiLeaks arată că şefa locala al NIF, Hedva Radovanitz, aşteptă ca ţara să dispară şi să fie înlocuită cu un stat arab mai "democratic".
Toate aceste finanţări Soros vin prin "Open Society Institute”, Fundaţia Tides, şi alte entităţi non-profit din reţea. Chiar şi organizaţia "J Street", cea care face lobby stângii evreieşti la Washington, pentru a se opune organizatiei pro-Netanyahu AIPAC (Comisia pentru Afaceri publice Americano-Israeliene), este o creaţie a reţelei Soros. Cel care furnizează activiştii care lucrează la JStreet este partidul din umbră al miliardarului S. Daniel Abraham, fost membru al Grupului Internaţional de Criză al lui Soros. Banii lui Soros au fost foarte bine ascunşi în birocraţia documentelor.
Este evident că atitudinea lui Barack Obama faţă de Israel şi de Benjamin Netanyahu a fost modelată de păpuşarul său. El preia instrucţiuni de la Partidul din Umbră, acea reţea de organizaţii private care controlează acum politicile Partidului Democrat si care urmăreşte obiective ce nu sunt discutate deschis în public. Aceste obiective întruchipează o ostilitate fundamentală împotriva instituţiilor americane şi chiar împotriva suveranităţii americane ca naţiune.

O mare parte a puterii Partidului din Umbră constă în ignoranţa publicului privind existenţa şi scopurile sale, precum şi în abilitatea sa de a-şi ascunde radicalismul în spatele retoricii politice obişnuite a Washingtonului. Interviul recent
al lui Obama de la 60 minutes a fost tipic pentru abilitatea sa de a nu spune nimic atunci când pare să spună ceva. A menţionat chiar că unii dintre criticii săi republicani îl numesc socialist ! Nici măcar nu a negat acest fapt ci pur şi simplu a presupus că, dacă cei mai mulţi observatorii ai săi s-ar aduna şi ar discuta, ar ajunge la concluzia că o astfel de acuzaţie adresată conduitei sale politice este complet ridicolă.
Cu toate acestea, singurul guvern din lume care doreste să demaşte existenţa Partidului din Umbră şi modul în care acesta îşi foloseşte puterea ascunsă este guvernul conservator israelian. De aceea adoptarea legii transparenţei finanţării ong-urilor este o măsură extrem de importantă pentru a prezenta întregii lumi şi în mod particular americanilor modul în care lucrează Partidul din Umbră. Iar acesta este un motiv în plus pentru care Soros vrea să scape de Netanyahu.
 
Un cititor al articolului de la FrontPage a scris acest comentariu:
New Israel Found este susţinut şi finanţat de George Soros şi de mulţi evrei americani. Ei au organizat campania de închiriere de corturi pentru a înşela opinia publică, cu scopul de a ataca guvernul israelian. Unde, când şi cum va fi următorul atac nu se ştie încă, dar cu siguranţă urmează încă multe. George Soros este inamicul cel mai periculos pe care îl are Israelul, pentru că încearcă să distrugă statul Israel prin organizaţiile sale non-profit. El a folosit aceleaşi tehnici în Asia utilizand viclenia pentru a crea haos. Israel Resource News Agency confirmă acest lucru: "Arabii israelieni din Galileea sunt hotărâţi să intimideze mii de evrei pentru a-i face să părăsească Galileea. Un oficial al New Israel Fund vrea ca Israelul să dispară.
Astfel, în cazul în care un guvern republican conservator va lua puterea la Washington în ianuarie 2013, primul act al Congresului ar trebui să fie o investigaţie completă, de amploare, a Partidului din Umbră şi a activităţilor sale clandestine din Statele Unite ale Americii.

Exercitarea furtului, a camuflării banilor, a mitei, a intimidării pentru a obţine puterea politică de la Washington ar trebui să fie prezentate publicului arătând ceea ce este de fapt : o corupţie masivă a procesului politic. Numai prin adoptarea propriei noastre legi a transparenţei vom fi în măsură să protejăm americanii de tipul de fraudă şi înşelăciune care a dus la preluarea de către socialişti a puterii la Casa Albă.