sâmbătă, 28 decembrie 2013

Lista vânzătorilor

Cum s-a votat legea care permite străinilor achiziţionarea de terenuri agricole ca persoane fizice. Legea a fost trimisă la promulgare pe 19 decembrie, la doar două zile de la votul final, în loc de cele cinci zile regulamentare în care se poate contesta constituţionalitatea (la CCR). Nu s-a contestat la CCR, iar promulgarea anticipez că va avea loc înainte de 1 ianuarie (când legea "trebuie" să intre în vigoare), deşi termenul-limită al promulgării este de 20 de zile. Au "defectat" (voturi DA) senatorul PDL Alexandru Pereş, un adept al regionalizării chiar şi în varianta USL, şi deputaţii PP-DD Andrei-Răzvan Condurăţeanu şi Ioan Hulea, care au trecut apoi la UNPR. Bazele s-au pus odată cu Constituţia din 2003, adoptată printr-un referendum falsificat, când s-a scos dispoziţia constituţională (Art. 41 din Constituţia din 1991): "Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor". Senat (9 decembrie 2013):

luni, 4 noiembrie 2013

Comunitarismul şi planul său pentru societate



Traducerea articolului de la NewsReload (Communitarianism & Its Plan for Society).

Dacă comunismul a definit dictatura proletariatului, comunitarismul este o dictatură a comunităţii. Este numit următorul pas, stadiul mai avansat al evoluţiei societăţii umane. După cum a notat Václav Klaus, cel de-al doilea preşedinte al Republicii Cehe, "Nu numai că retrogradează individualismul pe o poziţie de subordonare, ci îi este ostil, pe faţă. Este o ideologie a 'societăţii civile' care nu este decat o variantă a post-marxismului colectivist".


Obama citind Lumea Post Americană (The Post American World),
scrisă de comunitaristul Fareed Zakaria
Teoria prezentată aici - comunitarismul - susţine că atât capitalismul cât şi comunismul au fost două stagii temporare, necesare şi aflate în conflict reciproc, din evoluţia socială a omenirii. Din ciocnirea celor două se presupune că va rezulta o sinteză fericită, momentul fiind acela când întreaga lume se va prăbuşi în haos iar toate părţile din diversele conflicte se vor preda unei singure ideologii. Comunitarismul pretinde să fie acea sinteză finală din dialectica hegeliano-marxistă.

Bineînţeles că nu este nicio sinteză. Comunitarismul este în realitate doar o altă formă de comunism, servită cu un alt sos, astfel încât să mulţumească gusturile moderne. Este, de asemenea, un alt mod de a prezenta comunismul, care este în mod intrinsec diabolic, după cum a scris şi Papa Pius XI în Divini Redemptoris (1937), ca fiind egalul capitalismul, care nu este în mod intrinsec diabolic. Ultimii doi Papi au răspândit şi ei acest mit, că cele două sisteme sunt la fel de rele, semănând confuzie în rândurile credincioşilor catolici. Mulţi conservatori şi traditionalişti catolici au fost păcăliţi de această viclenie. Câştigătorul este, bineînţeles, comunitarismul şi toate variantele socialiste care duc la el sau îl susţin.

Supraveghetorii

Acesta pare că este vechiul plan de bătaie, adaptat într-o nouă formă, de obţinere a dominaţiei mondiale. De exemplu, în Uniunea Europeană, care este o realizare parţială a acestui plan universal, "generalii" acestei lupte false dintre comunism şi capitalism sunt recrutaţi din societăţile secrete şi frăţiile Europei, ce pot fi toate grupate sub desemnarea metaforică de Illuminati (Philip Jones).


Succesorul lui Kalergi la conducerea Uniunii Paneuropene
a fost discipolul său Otto von Habsburg,
care apare fotografiat citind cartea lui Kalergi.
O mare parte a bazei ideologice a agendei UE poate fi găsită în lucrările contelui R.N. Coudenhove Kalergi, privit în mod îndreptăţit de către mulţi ca fiind "naşul" Uniunii Europene. A început cu publicarea manifestului său Paneuropa (1923) care prezenta ideea unui Stat European unificat. El este cel care a sugerat ca imnul lui Beethoven să devină imnul "naţional" al UE şi cel care a jucat un rol important în desemnarea logo-ului UE cu cele 12 stele simbolizând cele 12 triburi ale Israelului. Contele Kalergi a menţionat în autobiografia sa că a fost finanţat de familia Rothschild iar din SUA de Paul Warburg şi de Bernard Baruch.(1)

Viziunea Contelui Kalergi a fost o Europă controlată de un grup mic format din vârfurile plutocraţiei Europei. De fapt, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, dinamica majoră din spatele grupului nu a venit dinspre latura europeană ci dinspre ţărmurile estice ale familiilor "establishmentului", cum ar fi Rockefeller, Harriman, Morgan, Dulles şi Bush.

Scopul a fost să se promoveze "libertatea" fără limite în scopul propriilor lor interese – libertatea de a înşfăca şi a jefui toate resursele lumii. Aceasta este ceea ce se numeşte azi globalizarea deplină a pieţelor internaţionale. Proiectul este susţinut de către organizaţii precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi ONU.

Rolul cămătăriei

Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor. Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate disproporţionate ale dobânzilor.

Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.

"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)

Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem.

Subminarea culturii


Mass-media oferă sprijin total corupţiei culturale
Acest proces comunitarist mai ruinează şi cultura naţională şi regională, incluzând literatura şi arta, după cum subminează, de asemenea, familia şi moralitatea.

Aceasta s-a obţinut printr-un program diabolic de distorsionare a culturii, promovând genuri subversive şi degradante ale muzicii, forme tot mai degradante şi mai perverse de pornografie, un teatru şi un cinema care distorsionează realitatea, arătând un ideal răsturnat şi corupt faţă de ceea ce este natural şi moral.

Homosexualitatea este promovată pentru a distruge modelul căsătoriei conform legilor firii, fiind încurajată orice formă de decadenţă.

Pe scurt, cultura sănătoasă a oamenilor, bazată pe legea lui Dumnezeu şi dezvoltată de civilizaţia creştină, este înlocuită cu forme universale de distracţie, promovate pentru a inocula revoluţia şi perversiunea în masă.

Staruri rock cu înfăţişare satanică şi vedete de cinema, mame nemăritate, lipsite de sfială şi imorale-afişat, sunt intens promovate de media şi sunt prezentate drept modele pentru tineret. Această subminare şi subversiune a culturii promovată în mod deschis şi încurajată de media este controlată tot de plutocraţia comunitaristă, chitită pe centralizarea şi uniformizarea fiecărui aspect al societăţii.
1. Citiţi mai multe despre conte, şi despre legăturile succesorului său, recent-decedatul Otto von Habsburg, în articolul Societăţii Mont-Pelerin, The Synarchy.
2. The EU Communitarian Agenda, 9-24-2009
http://www.traditioninaction.org/History/G_013_Communitarian_2.html

*   *   *

De citit şi "Scaunul cu trei picioare":
Acesta nu este chiar Comunism.
Cu siguranţă nu este Capitalism american.
Este (să sune trompetele) comunitarismul ! A Treia Cale ! Care schimbă totul, exact aşa cum promite lozinca preşedintelui american (CHANGE).

duminică, 13 octombrie 2013

Democraţia a fost asasinată la Atena





C’est la démocratie qu’on assassine à Athènes

Democraţia s-a născut in Grecia. Ea a fost asasinată sâmbătă 28 septembrie 2013.

 


În momentul în care poliţia politică arestează în timpul nopţii 6 deputaţi pentru fapte pe care nu le-au comis , fără să fi obţinut ridicarea imunităţii lor parlamentare, nu mai suntem în democraţie, ci în dictatură.

Mai ales pentru că razia de la Atena are ca obiectiv principal scoaterea din joc a unui partid politic ce are un lider care a fost dat ca şi câştigător al primăriei Atenei. Iar partidul Zorii Aurii era pe locul doi în intenţia de vot a celor sub 45 de ani.

În aceste condiţii nici nu este nevoie să împărtăşeşti ideile şi metodele celor de la Zorii Aurii pentru a te îngrijora această evoluţie dictatorială într-una din ţările Uniunii Europene.  De altfel, până la urmă ce ştim cu adevărat despre Zorii Aurii, în spatele ceţii dezinformării ? În spiritul reinformării  , Polemia aduce cititorilor săi un punct de vedere grecesc găsit pe site-ul Voxnr.com

Polémia



Dacă nu cunoaşteţi bine limba greacă modernă ca să puteţi consulta direct site-ul oficial al partidului Zorii Aurii, este extrem de dificil să puteţi avea despre evenimentele în curs o altă versiune decât cea prezentată de marile trusturi mass-media. Site-ul Golden Dawn International, ţinut de către militanţii americani ai Zorilor Aurii, n-a mai fost actualizat de peste o săptămână.

Radio Bandiera Nera, web-radioul mişcării italiene Casapound, a realizat un interviu prin Skype cu Costantino (Kostas) militant istoric al Zorilor Aurii şi prezentator al emisiunii săptămânale în limba greacă, RBN Hellas. Constantino şi-a făcut studiile în Italia şi vorbeşte perfect două limbi. Difuzat în direct marţi la ora 18,00, interviul este de acum disponibil pentru a fi reascultat. Pentru toţi cei care doresc să asculte o altă voce, fără ca neapărat să împărtăşească întreaga ideologie şi să aprobe toate metodele care au făcut ca acest partid să devină cel mai ocărât din Europa, vă prezentăm mai jos traducerea acestui interviu în limba franceză, de către Novopresse.com.

Ce s-a întâmplat cu adevărat ?

După moartea unui tânăr antifascist, acum două săptămâni, în urma unei confruntări dintre suporterii de fotbal într-o suburbie a Atenei, stânga, centrul, socialiştii precum şi dreapta (PPEistă) grecească au început să atace Zorii Aurii. La acel moment sondajele începuseră să ne situeze la mai mult de 15% din preferinţele electoratului, la nivel naţional. Unul dintre liderii importanţi ai partidului nostru (numărul 3) apărea în sondaje ca fiind preferat pentru primăria Atenei, cu mai mult de 60% ca intenţie de vot. Vă puteti imagina ce-ar fi însemnat cucerirea celui mai important oraş al Greciei.

Şi a fost şi el arestat ?

Desigur ! A fost şi el arestat. În acelaşi timp cu primul nostru secretar, precum şi cu secretarul adjunct şi cu alţi patru deputaţi care făceau parte din nucleul istoric Zorii Aurii. Nu erau doar nişte simpli membri, noi veniţi. Au ştiut exact pe cine să aresteze. S-a deschis astfel o vânătoare de “fascişti” cu mai mult de 30 de arestări. Şi nu s-a terminat încă.

Acuzaţiile sunt teribile: principala este “asocierea criminală. De acum înainte toţi militanţii şi electorii, care sunt mai mult de 500.000, sunt trataţi ca şi delicvenţi de către jurnalele televizate şi de radiouri. Apoi, stoarcerea de fonduri, deţinerea de arme. Cu siguranţă că ar vrea să descopere avioane, portavioane şi tancuri. Dar noi, totuşi, ne-am ascuns bine toate tancurile pe care le deţinem.

Trebuie să adaug că săptămâna trecută au arestat patru poliţişti de grad înalt pentru presupuse legături cu mişcarea noastră, precum şi agenţi ai forţelor speciale greceşti. Puteţi vedea că este vorba de un atac bine studiat.

Pe ai noştri i-au arestat sâmbătă, când parlamentul grec nu lucrează, fără a solicita astfel ridicarea imunităţii deputaţilor noştri. Este pentru prima oară nu numai în Grecia, dar cred că în întreaga Europa când un prim-secretar al unui partid, care mai este şi deputat, este arestat fără votul parlamentului.

Poţi să ne explici exact cum funcţionează în Grecia dispoziţiile privind imunitatea parlamentară ? Există o lege de acelaşi gen ca şi în Italia ? [ca, de altfel, şi în Franţa - n.t.]

Da, există o lege de acelaşi tip. Dacă vrei să arestezi un parlamentar trebuie să mergi la parlament, iar deputaţii trebuie să voteze ridicarea imunităţii. Este ceea ce prevăd legile democraţiei. Dar acestea nu au fost aplicate în cazul nostru.

Iată, aşadar, situaţia judiciară. Poţi să ne vorbeşti despre situaţia politică din prezent ? Este mişcarea pe cale să reacţioneze ? Spune-ne, bineînţeles, numai ceea ce este oportun să se spună în public.

Da, chiar dacă liderul nostru este în închisoare, soţia sa care este şi ea deputat este în contact cu el şi este purtătorul său de cuvânt. Vom vedea în următoarele 3-4 zile modul în care evoluează şi se dezvoltă situaţia, inclusiv partea judiciară, şi vom reacţiona.

Dar, ştiţi cum fac ? Intră în casele militanţilor, găsesc tricouri cu Zorii Aurii şi drapele greceşti. În acest sens, ministrul justiţiei a declarat oficial că poliţia are dreptul să oprească şi să percheziţioneze orice persoană care poartă un drapel grecesc pe stradă. În ziua de azi, deci, drapelul grecesc a devenit un lucru penal. În rest au găsit arme-jucărie, cu aer comprimat.

În plus în această săptămână parlamentul va vota o lege nouă “antirasistă”, şi vă imaginaţi care vor fi regulile.

Care sunt dispoziţiile actuale in Grecia ? Există o lege analogă legii Mancino [lege italiană din 1993 , care este analogă într-un mod mai mult mai mai puţin riguros cu legile Pleven şi Gayssot din Franţa - n.t.]

Exista o lege, dar este mai degrabă una «blândă». De exemplu, este permis să utilizezi simbolul fasciei sau să faci salutul roman. Noua lege pe care parlamentul este pe punctul s-o voteze, în schimb, va fi probabil mult mai dură decât legea germană.

Care este reacţia oamenilor obişnuiţi ?

În toata această afacere, aici pot spune ceva pozitiv: oamenii obişnuiţi n-au înghiţit toate aceste minciuni. Vorbesc cu oamenii şi constat că toţi sunt de partea noastră. Chiar şi oamenii care n-au votat până acum Zorii Aurii spun: “de acum voi vota cu ei”. Grecia este un stat care traversează în acest moment o criză teribilă, este probabil deja în faliment, băncile ne-au luat tot, există un nou memorandum [un nou plan de austeritate] pe care deja l-au votat şi nimeni nu ştie, iar în acest timp presa vorbeste despre Zorii Aurii.

Voi, italienii, aţi trăit anii 1970 şi ştiţi ce înseamnă minciuna Statului. Dar, de data asta, probabil că au exagerat.

Avem moralul ridicat, iar cei care pot vin în fiecare zi să protesteze în faţa Palatului de Justiţie, chiar cu riscul de a fi arestaţi.

Sursa : Voxnr.com

Corespondenţă Polémia – 3/10/2013

În imagine: Un deputat cu cătuşe la mâini, luat de către agenţii forţelor speciale cu cagulă pe cap. Imaginaţi-vă ce-ar fi scris Le Monde dacă scena ar fi avut loc in Rusia.

Christos Pappas a fost ultimul dintre cei şase deputati interpelaţi în acest week-end pentru a depune mărturie în faţa judecătorilor. Este cel de-al treilea astăzi care a fost pus în detenţie provizorie aşa cum a fost pus şi şeful partidului Nikos Michaloliakos ( în imagine) în aşteptarea unui probabil proces. Alţi trei deputaţi sunt în libertate provizorie.

*   *   *

1 comment:

Riddick said...
Terorism de stat în Grecia - atacarea unui
partid parlamentar. UE tace.

"Guvernul de ocupaţie a formulat capete de acuzare fără precedent contra
unor parlamentari şi va veni vremea să dea socoteală în faţa poporului. Acest guvern este o organizaţie criminală, care distruge patria, în colaborare cu troika. Antonis Samaras încearcă să arunce ţara în haos
şi război civil. Asta nu se va întâmpla." (parlamentar al partidului Zorii
Aurii, urmărit şi cu mandat de arestare emis pe numele său).

http://riddickro.blogspot.ro/2013/09/terorism-de-stat-in-grecia-atacarea.html

Oligarhia pune la cale un experiment
Keep Talking Greece: With 15 demands Greek Army Reservists want immediate resignation of government
 Keep Talking Greece: Live Blogging: Greece’s Golden Dawn Leader Michaloliakos, several MPs arrested



*   *   *
Ruşine, Radio Europa Liberă !


pentru propaganda deşănţată ("iată duşmanul !"):

http://www.europalibera.org/content/article/25122934.html
Grecia: „Democrația nu-și poate finanța dușmanii”  
„Suntem pe deplin hotărâți să eradicăm această rușine”, a comentat premierul Samaras, spunînd că nici în Grecia, nici în altă țară civilizată nu este loc pentru neo-naziști.



   Premierul Greciei a promis că guvernul său va lua „toate măsurile posibile” pentru a eradica complet partidul de extremă-dreapta Zorii Aurii, ai cărui lideri au fost arestați la sfârșitul săptămânii.

   
Vorbind luni în Statele Unite, la o întâlnire cu reprezentanții evreilor americani, premierul elen Antonis Samaras a spus că grecii sunt „oameni deștepți” și și-au dat seama ce hram poartă partidul de extremă-dreapta Zorii Aurii. „Cred că grecii își dau seama că nu e bine să urmeze un partid cu idei și poziții ideologice atât de extremiste”, a spus Samaras, adresându-se unei întâlniri a Comitetului Evreiesc American, care promovează drepturile evreilor la scară globală.

   
În relatarea ei de la New York agenția Associated Press amintește că Zorii Aurii, fostă grupare naționalistă cu rădăcini neo-naziste, năcută în anii 1980, s-a bucurat de o creștere rapidă de popularitate, după ce Grecia a fost lovită de criza financiară în urmă cu aproximativ șase ani. Partidul a obținut 18 locuri în Parlamentul cu 300 de locuri la alegerile din 2012.

   
De la alegeri formațiunea extremistă a fost învinuită de numeroase atacuri violente, majoritatea împotriva imigranților, dar și a gay-ilor și activiștilor de stânga. Zorii Aurii a intrat în defensivă după 17 septembrie, când un suporter de-al partidului a ucis cu lovituri de cuțit un cunoscut rapper antifascist într-un cartier al Atenei. Deși partidul a negat orice legătură cu atacul, moartea cântărețului Pavlos Fissas pare să-i fi știrbit popularitatea.

   
Sâmbăta trecută, forțele antiteroriste ale poliției elene au început să aresteze membri influenți ai partidului, iar până luni șase parlamentari, inclusiv doi lideri de partid, 14 alți membri și doi polițiști bănuiți că ar simpatiza cu Zorii Aurii au fost arestați. S-au emis mandate de arestare pentru alte zece persoane.

   
Poliția a spus că în timpul raidului la locuința parlamentarului Christos Pappas a găsit printre altele un portret al lui Adolf Hitler cu inscripția „Zorii Aurii”, căști militare SS, zvastici și medalii fasciste și sticle de vin goale având pe etichete chipul dictatorului fascist italian Benito Mussolini.

  
„Suntem pe deplin hotărâți să eradicăm această rușine”, a comentat evenimentele la New York premierul Samaras, adăugând că nici în Grecia, nici în altă țară civilizată nu este loc pentru neo-naziști.

   
Ofensiva împotriva partidului Zorii Aurii a cuprins prima arestare de parlamentari în Grecia după restaurarea democrației în 1974, după dictatura militară.

   
În cuvântarea sa de la New York, unde se afla cu ocazia Adunării Generale ONU, premierul Samaras a subliniat legătura dintre Zorii Aurii și depresiunea economiei, care a șters cu buretele un sfert din produsul intern brut al Greciei, trimițând șomajul la rata-record de 27%. Printre tineri, proporția celor fără muncă este de peste 60%.

   
Samaras a insistat că grecii care au votat cu Zorii Aurii nu trebuie considerați neo-naziști, spunând că ei au reacționat doar la „vremurile teribile” prin care trece Grecia. Premierul elen a mai spus că arestarea oficialilor și suporterilor formațiunii parlamentare de extremă-dreapta este o premieră în Europa și că alte țări din regiune se confruntă cu ascensiunea unor ideologii similare. „Sperăm ca măsurile luate de noi... să creeze un precedent în Europa”, a mai spus Samaras, adăugând că eradicarea extremei-drepte se va accelera odată ce șomajul va începe să scadă.

   
Luni seară guvernul elen a trimis în Parlament un proiect de lege care urmează să oprească finanțarea de la buget a partidului Zorii Aurii. Legea prevede ca orice partid care are membri acuzați de delicte grave să nu mai poată primi fonduri de la stat. „Democrația nu-și poate finanța dușmanii”, a spus vicepremierul și ministrul de externe de la Atena Evangelos Venizelos.

   
Tot luni guvernul elen a anunțat că va prezenta curând Parlamentului o lege anti-rasistă, aliniind legislația Greciei cu cea din alte țări europene. Noua lege a fost promovată de partidul socialist al ministrului de externe Venizelos, dar conservatorii premierului Samaras și-au exprimat rezerve, spunând că ea nu face decât să dubleze legislația deja existentă.

joi, 3 octombrie 2013

În sfârşit, se spune pe faţă: regionalizarea precede dispariţia statului naţional

Prioritate de Dreapta



Ora Nouă:

Marius Stoian: Regionalizarea românească şi marele proiect european

Rătăciţi în marele bazar cu amănunte tactice, în general politicienii nu văd în regionalizare un episod al Marelui Proiect European, care, într-un ciclu de câteva secole va dezmembra pentru a recompune o altă realitate antropo-geografică în termenii, acum futurişti, ai unei naţiuni europene cu “dialecte” naţionale de muzeu etnografic.

După caz, tăieturile, delimitările de teritoriu şi putere locală măsoară fidelităţi şi interese tranzitorii. Contraatacurile se opresc şi ele la poarta momentului. Sau ţin de dogmatisme şi frustrări de tot soiul. Poate că nu este nefiresc: în fond aceasta e lupta politică sau/şi ideologică pretutindeni. O luptă hic et nunc. De aceea, nevoia de vizionari conectaţi, de strategi realişti se acutizează.

Într-o conferinţă cvasipublică, geranţi ai CFR şi Bilderberg au explicat, în urmă cu doi ani la Bucureşti, imposibilitatea acceptării eşecului Proiectului European prin într-adevăr extraordinara investiţie financiară dar, în primul rând, prin consumul de resursă intelectuală şi morală. E drept, întrebarea românească fusese mai prozaică şi specioasă: “Va fi lăsată Grecia să se prăbuşească?”. Şi Grecia nu a fost lăsată.

Nu poate fi pusă numai pe seama specificului naţional românesc miopia îmbrăcată în hainele pragmatismului. În executivul european – două etaje mai jos faţă de stratul de care am amintit – subzista personaje “aplicate” tip Gunther Oettinger care, replicând la insuccesul Nabucco a conchis în maniera patetică a unui lumpen proletar căzut în cugetare sub efectul unei băuturi spirtoase că “la urma urmei totul se reduce la bani”.

Dacă ar fi fost strict aşa, atunci la ce bun Uniunea Europeană însăşi? Sau fondurile de coeziune menite să egalizeze socialul pe principiul vaselor comunicante? Sau salvarea unor state în pragul falimentului? Sau civilizaţia greco-romană, Renaşterea? În general, de ce intelectul şi nu instinctul primar?

Provincialul vulgar şi grobian e însă, uneori, util în execuţie!

S-ar zice că CFR, Bilderberg sau Trilaterala sunt poezia. În timp ce un Comisar European e “acţiunea” şi puterea însăşi, este proza. De fapt, raportul este comparabil cu acela dintre creier şi muşchi – cu codicilul că muşchiul nu are conştiinţa de sine.

Am încercat să exprim, într-un working lunch, cu liderii unui important partid, o hartă a formării şi implementării deciziei la scară globală, provocat fiind tocmai de subiectul regionalizării care “ne este băgată pe gât de alţii, fără să ne întrebe”. O hartă aşa cum am văzut-o eu. Mă tem, însă, că generaţia mediană a anilor ’50 şi ’60 nu mai poate capta această undă.

Am fost chestionat, de asemenea, cum de au putere “grupurile de reflecţie” dacă nu există nicio conspiraţie? Sau, poate este un truc şi n-au?

Un exemplu – şcoala este chiar Big Data despre care am mai scris. Transformarea conceptului în lege obligatorie pentru cetăţeni nu se produce din senin decât pentru cei neatenţi.

Există, la nivel global, o constelaţie densă de grupuri think-tank care produc scenarii pentru viitor, în baza unor studii şi informaţii privilegiate - de tipul Rand Corporation.

Există, de asemenea, formate grupuri de reflecţie multidisciplinare şi multinaţionale de individualităţi pregnante omogenizate în decenii de dezbatere în echipa de tipul CFR, Bilderberg sau Trilaterala.

Există o pleiadă de forumuri anuale de la Davos la World Policy Conference unde “cercul se lărgeşte” ideile fiind difuzate spre elitele supra-naţionale sau naţionale – mirare mare, prin oameni!!.

Există şi o presă aparte: Foreign Policy, Foreign Affairs, The Economist etc, care rulează ideile şi conceptele prin mediile specializate.

Dar, există oare şi SURSA, centrul care vede viitorul şi lansează provocările? Probabil, nu. Putem vorbi însă despre o comunicare permanentă între aceste grupuri şi instituţii şi despre ideea feed-back-ului dinspre suprafeţe cât mai largi de competenţă.

Perioada de gestaţie a unui concept durează uneori câţiva ani. Alteori, decenii. Timp în care el poate fi întâlnit în spaţiul public, ca o magmă brutăsau puţin prelucrată. Este supus ajustărilor şi corecţiilor şi, ulterior, denumit comercial (branduit).

Big Data a apărut în urmă cu 4-5 ani ca schiţă. În acest an, a primit botezul public în Foreign Affairs. Apoi, a intrat pe agenda Bilderberg, care acum este transparentă. Zeci de alte Forumuri regionale sau globale, informale sau nu, îl vor aborda critic, filtrându-l şi decantându-l.

Apoi, de pe mesele informale – la care participă oficiali ai guvernelor, parlamentari, vectori de opinie va intra pe agenda formală. În UE, vor apărea iniţiative legislative. Se vor dezbate din nou – în premieră, poate, pentru neiniţiaţi. Vor deveni legislaţie europeană prevalentă asupra legislaţiilor naţionale. Ciclul se va închide în mod firesc. Atunci, Big Data se va desface în legislaţie primară şi secundară şi în România. Iar politicienii, ocupaţi cu segmentarea resurselor, se vor mira ca de o girafă intrată pe furiş în living.

Comanditarul unei teme poate fi un guvern, un grup sau o persoană. Validarea se face însă în raport cu răspunsul la o necesitate şi nu prin impunere.

Interesant de semnalat că, în tot acest traseu, România are o reprezentare infimă numeric iar transmisia în mediul elitelor româneşti a “agendei” este îngreunată de puţinătatea spaţiilor de intersecţie dar şi de lipsa apetitului. În acest mod, România se autoprivează de o participare activă din faza primară a ideilor şi este obligată să “înghită” cum am mai spus, producţii care par “forme fără fond”.

Un lider de corporaţie mi-a mărturisit că a văzut o ciornă de hartă a regiunilor europene încă din anii ’90, la sediul său central din Londra. Marele Proiect European, pe care nu-l vedem complet din cauza copacilor a început demult. Cu mult înainte de Comunitatea Oţelului şi Cărbunelui ca viziune şi concept – mamă. Părţile sale componente nu sunt nici măcar intuite a face parte dintr-un întreg. Pentru că această alchimie decizională ne rămâne străină în bună măsură. Regionalizarea este neîndoielnic o parte a destructurării statelor naţionale care se operează pe principiul suportabilităţii şi a cedării benevole de suveranitate.

Marele Proiect European (Statele Unite ale Europei n-au prins, folosesc convenţional această denumire) este o colecţie de piese si faţete: de la arhitectură instituţională supranaţională, trecând prin regionalizare şi până la conceptul de “pozitivare a istoriei” toate aflate în diverse stadii procesuale. Fiecare dintre ele urmează în linii mari, acelaşi ciclu de creştere. A participa şi a întelege sunt imperativele. A forma oamenii acceptaţi la masă e vital pentru viitorul oricărui “trib”.

Legat de regionalizare, singurul avertisment s-ar putea referi la tempoul implementării, care trebuie corelat – cu un uşor delay - pentru a putea studia mişcarea ansamblului şi a fi armonici cu acesta.

P.S. Asist cu uimire la apariţia unui naţionalism post-comunist “de a doua generaţie” promovat, mai “acid”, de un deputat socialist cu inteligenţa fragilă. Poate ar fi cazul ca şcolile de poliţie să nu-şi abandoneze absolvenţii în politică? E de cercetat.



De citit şi


2 comentarii :


Riddick spunea...
Tot de la Ora Nouă  (denumirea vine de la "ordinea nouă", desigur...):

Thierry de Montbrial, lider al Bilderberg, la Bucureşti

Unul dintre cei mai importanţi lideri europeni ai Grupului Bilderberg, Thierry de Montbrial, se va afla, pentru trei zile la Bucureşti, începând de miercuri 2 octombrie. Thierry de Montbrial se va afla în dialog cu jurnalistul Cristian Unteanu, în exclusivitate în cadrul emisiunii Adevărul Live , vineri de la ora 11.00.

Pe agenda vizitei în România, se află întrevederi cu Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, prim-ministrul Victor Ponta, prim-vicepreşedintele PDL, Cătălin Predoiu precum şi cu o serie de personalităţi din domeniul politic, economic şi cultural. Cu acest prilej,Thierry de Montbrial va participa la deschiderea noii sesiuni a Clubului România ce are ca subiect raportul RAMSES şi va lansa, sub auspiciile Băncii Naţionale a României şi Academiei Române , lucrarea bilingvă „Penser l Europe. A gândi Europa”, prefaţată de Acad.Eugen Simion.

Potrivit unor surse, în cursul acestei vizite se va discuta şi posibilitatea ca, la finalul anului 2014 să se organizeze la Bucureşti cea de-a şasea ediţie a World Policy Conference. Evenimentul reuneşte importanţi decidenţi mondiali, lideri de opinie de statură internaţională, conducătorii celor mai importante multinaţionale şi organizaţii neguvernamentale pentru a dezbate probleme legate de guvernanţa globală.

Preşedinte al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale, membru în Comitetul Director al Grupului Bilderberg încă din 1976 şi al altor organisme globaliste informale, de Montbrial este apreciat de mediile informate drept un „emisar neoficial” pentru România, el efectuând numeroase vizite în ţara noastră, începând cu 1990.

http://www.oranoua.ro/thierry-de-montbrial-lider-al-bilderberg-la-bucuresti-citeste-mai-mult-adev-romu17nd/
Riddick spunea...


Budapesta. Anii ’90. Colonelul SIE Teodor Dorobanţu acţionează sub umbrela ambasadei noastre. În paralel, Marius Stoian este corespondentul „Evenimentului zilei“. Acolo, în capitala Ungariei, cei doi se cunosc şi se împrietenesc. Apoi, se înrudesc: soţii Teodor şi Doina Dorobanţu îi năşesc la cununie pe Marius şi Daniela Stoian.

Chişinău. 1998. Stoian devine corespondentul din Republica Moldova al postului TV Antena 1 şi al ziarului „Jurnalul Naţional“. În acelaşi timp, conduce „Fundaţia Moldo-Română pentru Comunicare şi Mass-Media“ - un ONG despre care surse din serviciile secrete susţin că ar fi o „interfaţă“ a SIE de spionaj la Chişinău. Totodată, Stoian fondează şi coordonează „Jurnalul Naţional - ediţia de Chişinău“ - acum, închis.

Bucureşti. 2001-2003. Regimul PSD îi oferă lui Stoian un post de consilier în guvernul Năstase. El are un avantaj în plus: e bun prieten cu ministrul PSD-ist al turismului - controversatul Dan Matei Agathon. În acest context, Marius Stoian este numit managerul scandalosului proiect „Dracula Park“, bazat pe subscripţiile băneşti ale populaţiei. Proiectul eşuează, iar Marius Stoian fondează cotidianul „Ştirea Zilei“ - despre care presa vremii dezvăluie că e controlat de Dan Matei Agathon, prin interpuşi. Ziarul de partid moare repede.

Chişinău. 2005. În septembrie, Marius Stoian ajunge director regional al „Open Black Sea Project Association“ - un proiect multietnic conceput ca o „celulă de criză“ pentru problematica Mării Negre. Într-un interviu acordat ziarului „Timpul“ din Chişinău, Stoian declară: „Noi vrem să spargem «codurile diplomatice» şi să impunem un concept nou: diplomaţia non-guvernamentală de gherilă. Adică o structură suplă, care să opereze cu un limbaj normal, accesibil“. Nici proiectul „Open Black Sea“ nu e străin de spionajul românesc, susţin sursele EVZ.

Bucureşti. 2006. În decembrie se înfiinţează firma Plus Concept& Consulting SRL. Acţionarii (fiecare deţine 25% din companie) sunt: Mirela Isac - soţia generalului SIE Adrian Isac; Doina Dorobanţu - soţia colonelului SIE Teodor Dorobanţu, şi Daniela Stoian - soţia lui Marius Stoian. Cei doi înalţi ofiţeri SIE sunt încă activi, dar nevestele ies în faţă la afaceri. Al patrulea asociat este Mugur Preda - fost căpitan de Securitate în Ploieşti, pe vremea lui Ceauşescu. Din 1995, Preda, ajuns colonel, conduce secţia „Doi ş’un sfert“ (actuala Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă) din Prahova - serviciul de informaţii al Ministerului de Interne. „Firma Plus Concept&Consulting SRL a fost creată pentru a opera pe piaţa imobiliară. Până să-l cunosc, nu ştiam că Mugur Preda a fost şi el ofiţer de informaţii“, susţine Adrian Isac.

Bucureşti/Belgrad. 2008. Prezentul îl găseşte pe „naşul“ Teodor Dorobanţu în post la Belgrad, iar pe „finul“ Marius Stoian la şefia ziarului „Interesul Public“. Mândru de importanţa sa, Stoian declară pentru EVZ: „Cu generalul Isac am o relaţie veche, se pierde în negura timpului. Eu mă mişc în zone mai rarefiate...“.

Mai concret, Adrian Isac risipeşte misterul: „Pe Marius Stoian l-am cunoscut, acum câţiva ani, la o petrecere organizată de Teo Dorobanţu. Ei sunt naşi-fini. Nu scrieţi de Teo pentru că el, acum, e în Ministerul Afacerilor Externe (MAE)“. MAE îl completează într-o adresă oficială remisă EVZ: „(...) vă informăm că domnul Teodor Dorobanţu este angajat al MAE, trimis în misiune permanentă la Ambasada României la Belgrad, îndeplinind atribuţii consulare“.

 http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1112-Fo%C5%9Fti-%C5%9Fi-actuali-spioni-ai-Rom%C3%A2niei-s-au-regrupat-%C3%AEntr-o-re%C5%A3ea-financiar%C4%83-%C2%84Cupola%C2%93%281%29

joi, 26 septembrie 2013

România se vinde ieftin. Miniştrii au ajuns marionete, iar semnătura lor - de doi lei

Prioritate de Dreapta



Ziarul Financiar:
În România nu se face guvernare, se face lobby. Cabinetele miniştrilor au ajuns pur şi simplu un teren de exercitare a influenţei. De aici pleacă de fapt toată senzaţia că nu înaintăm şi că cei 46 de miliarde de euro pe care îi cheltuie anual bugetul general consolidat sunt cheltuiţi degeaba.
Agenda României nu există pentru că oamenii plătiţi din bani publici să o propună şi să aibă grijă de obiectivele asumate sunt ocupaţi pur şi simplu zi de zi să răspundă la ce li se cere dintr-o parte sau din alta.
Statul a ajuns captiv. Incredibil, un înalt oficial dintr-un minister mărturiseşte că, mergând pentru consultări pe marginea unui proiect de lege în biroul unui alt înalt oficial, s-a trezit că la masă era chiar reprezentantul firmei implicate în proiect, ca să „avizeze“, nu-i aşa, modificările propuse.
România se vinde ieftin. Miniştrii au ajuns marionete, iar semnătura lor nu mai valorează doi lei. Iar cine crede că o ţară unde un ministru a ajuns de râs şi nu mai e băgat în seamă nici măcar de portar poate înainta şi are credibilitate externă, se înşală.
Guvernul este un izvor de proiecte de lege şi ordonanţe de urgenţă pentru care nu există argumentaţie. Care este sensul, la ce bun, care este situaţia actuală şi cum vrem să o îmbunătăţim? Niciodată nu am văzut astfel de date care să însoţească o lege.
În sănătate, unde Ziarul Financiar a organizat o conferinţă la începutul săptămânii, curg proiectele de reformă în funcţie de unde bate vântul mai tare. Când se mai ridică grangurii şefi de secţii din marile spitale ale statului şi îşi unesc vocile că pierd plicurile care le intră zilnic în buzunare, iese ministrul şi ameninţă: „Nu mai dăm niciun ban la privat“. Când vin producătorii de medicamente şi spun: „Nu mai aducem medicamentele X, că sunt prea ieftine“, schimbă ministerul taxa de claw back o dată la trei luni, după cum este mai puternică influenţa vreunui grup din farma.
Dar vine ministrul să spună: „Iată, aceştia sunt parametrii de sănătate de azi ai populaţiei din România, asta trebuie făcut pentru a-i duce în cinci ani aici“?
Parcă toată administraţia românească este un nesfârşit şir de butoane de lobby. Nici nu mai au timp şi nici respiraţie să gândească un proiect pentru România şi să vadă - ce cer oamenii ăştia se potriveşte sau nu cu ceea ce avem noi nevoie?
Aşa s-au format politicienii României azi. Nu pentru că au un proiect pentru ţară şi îl urmăresc, ci pentru că ştiu să răspundă mai repede şi mai mascat în fiecare zi, ceas de ceas, la comenzi. Vezi că te sună X, vezi cum îi găseşti un loc lui Y. Şi la sfârşitul zilei câştigă cine ştie mai bine să macheze câte un deal sub masca „interesului public“. Acesta este ADN-ul politicianului român - lobbyist sub acoperire.
La 1.000 de euro salariul lunar, toată activitatea unui ministru nu este decât un nesfârşit trafic de influenţă pentru cei care l-au susţinut pentru post şi apoi pentru cei care îi garantează postul. Mai mult, pentru că sistemul este construit deliberat pentru ca înalţii oficiali să nu poată trăi din salariu, sunt imediat capturaţi în sistem, cu dosare care stau la sertar şi ies la momentul potrivit.
Măcar o zi să fiu ministru - îşi spun mulţi - şi după un an se vede că au timp să dea o semnătură pe un act care aştepta de mult omul potrivit. Nimeni nu spune că în Occident nu există lobby pentru proiecte, dar acestea sunt partea a doua a activităţii, nu prima şi singura, de altfel, ca aici. Apar proiectele de lege de nicăieri, anunţate cu o zi înainte de şedinţa de guvern, şi nimeni nu ştie de unde răsar, cine le-a dictat şi în ce scop, studiile de impact sunt formale.
Este şi ridicolă formularea „Acte care ar putea fi adoptate în şedinţa de guvern de azi“ sub care este trimis la presă comunicatul guvernului privind actele care se vor discuta în şedinţa săptămânală de guvern. Care „ar putea fi adoptate“ - deci nu se ştie sigur dacă vor fi adoptate, „ar putea fi“, şi, atenţie, nu sunt singurele, ar mai putea fi şi altele, împinse pe ultima sută de metri.
Să le vezi forma înainte de adoptare, să le poţi consulta înainte pe fiecare pe un site? Nu se poate.
Şi apoi te trezeşti cu ele în Monitor într-o formă complet diferită faţă de toate declaraţiile anterioare, cum a fost cazul cu taxarea cu 80% a bonusurilor directorilor din companii private, deşi intenţia era rectificarea abuzului cu primele de 400.000 de euro de la fosta Comisie de Supraveghere a Asigurărilor.
Câteodată te întrebi - oare cum mai suportă obligaţia asta de a publica toate legile, ordonanţele şi hotărârile în Monitorul Oficial? Este posibil ca Monitorul să fie acum cea mai mare povară pentru ei - să apară acolo cu semnătură, nume şi prenume sub ceea ce îşi asumă.
Ziarul Financiar a cerut permanent transparentizarea actului de legiferare al guvernului, ca toate proiectele de lege, de ordonanţă sau de hotărâri de guvern să fie măcar în ultimul moment postate pe site-ul guvernului sau ale ministerelor înainte de a fi discutate. „Păi cum, Sorin, şi să ştie presa cum au intrat actele respective în guvern şi apoi ce schimbări au fost?“, se miră un consilier al premierului. Păi da, domnule consilier, că de asta este guvern plătit din bani publici, să vedem cum a votat fiecare şi ce schimbări au fost făcute - că votaţi în interesul oamenilor acolo, nu?
Parcă ar fi undeva un laborator din care „hop“ iese legea, că aşa trebuie să fie dată, şi apoi stai şi o întorci pe toate părţile şi zici - de unde o mai fi apărut şi asta? Nicio diferenţă din acest punct de vedere aici între ce era înainte de ‘89 şi situaţia actuală. Şi nu întâmplător mulţi spun că cine era la butoane atunci este şi acum, dar sub altă formă.
Parlamentul a ajuns de fapt o mimare a democraţiei, în parte şi din vina lui, dar şi deliberat, după şuvoaiele care i se varsă în cap de câte ori pune cineva problema că acolo este la început şi la sfârşit forul care ia deciziile în această ţară, că de asta sunt alegeri şi democraţie.

miercuri, 25 septembrie 2013

România şi terorismul economic

Prioritate de Dreapta

Încotro duce terorismul economic? Se instalează şi operează în interior, având abilitatea de a modela gândirea. Vocea lui îţi spune: „Nu eşti mulţumit cu salariul tău de mizerie, poţi pleca”. Dar nu ai unde. Te obişnuieşti să trăieşti cu puţin. Devii dependent de politicieni mafioţi. În cele din urmă îţi accepţi condiţia de sclav modern.
The Epoch Times:

Am ajuns acum câţiva ani într-un orăşel din inima Banatului, în Anina. Era în plină zi, dar nu prea întâlneai oameni pe străzi. Nici măcar în piaţa centrală nu era vreo suflare. O linişte apăsătoare care te ducea cu gândul la o peliculă horror, în care te aştepţi să fii atacat oricând de vreo entitate necunoscută.

Doar că tragedia avusese loc şi acum păşeam pe staţia pilot a terorismului economic. Am aflat că în oraş locurile de muncă se rezumau doar la vreo 50 de angajaţi ai primăriei, în rest ....... nimic.
"Terorismul armat se dezvoltă în ascuns pentru a lovi la un moment dat din senin. Terorismul economic îşi ascunde existenţa ca fenomen, dar el macină de asemenea temeliile normalităţii."
Voi încerca să schiţez în linii mari originile fenomenului definit în termenii de mai sus, pe care-l simţim destul de acut, dar care nefiind cercetat pare oarecum ocult.

Există evenimente nefericite care distrug mai rapid sau mai încet starea normală a societăţii umane. Unul dintre ele este terorismul pe care-l ştim şi care macină încetul cu încetul valorile civilizaţiei occidentale precum democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, etc.

După ce au avut loc atacuri teroriste, în numele securităţii publice oamenii vor accepta restrângerea drepturilor lor fundamentale. În primă instanţă se acceptă ascultarea telefoanelor, violarea corespondenţei, iar cu trecerea timpului monitorizările informatice devin tot mai sofisticate. Am ajuns în punctul în care devierile induse în dezvoltarea istorică sunt deja sesizabile.

Marea plagă pare a fi însoţită însă de rude de altă natură şi de alt grad, dar cu nimic mai rele. Ne referim la terorismul economic. Punând alături cele două forme, chiar la o analiză superficială constatăm asemănări izbitoare.

Terorismul fizic îşi etalează efectele în mod exploziv. Totul se petrece instantaneu. Nenorocirile lovesc dintr-odată mii de destine.

Terorismul economic în schimb îşi desfăşoară actul la adăpostul timpului şi viteza redusă cu care operează este un factor care face ca mass media să nu-i acorde importanţă, sau chiar să-l ignore. Natura comună celor două forme de terorism este o latură ocultă. Terorismul armat se dezvoltă pe ascuns şi loveşte din senin. Terorismul economic, însă, îşi ascunde existenţa ca fenomen, dar macină la fel de rău temeliile normalităţii.

Există câteva scenarii tipice terorismului economic. O întreprindere de stat este făcută să nu mai funcţioneze bine. Valoarea ei scade. Statul facilitează cumpărarea de către o firmă obscură, cu care încheie câteva acorduri de ochii lumii şi care oricum nu sunt respectate. Dar firma de apartament este de la început rău intenţionată. După câţiva ani urmează falimentul, tăierea şi valorificarea ca fier vechi.

Pe locul unei întreprinderi care putea fi o sursă de profit pe termen lung au apărut vile, maşini de lux, market-uri, restaurante, comisioane. În scurt timp, zona este vizitată de sărăcie, şomaj, disperare. Supermarketurile se umplu cu mâncare adusă de pe alte continente, în timp ce ţăranul de peste drum este călcat în picioare.

Încotro duce terorismul economic? Se instalează şi operează în interior, având abilitatea de a modela gândirea. Vocea lui îţi spune: „Nu eşti mulţumit cu salariul tău de mizerie, poţi pleca”. Dar nu ai unde. Te obişnuieşti să trăieşti cu puţin. Devii dependent de politicieni mafioţi. În cele din urmă îţi accepţi condiţia de sclav modern.

duminică, 8 septembrie 2013

Wagner, Siegfried, Marx şi Noua Ordine Mondială

Traducerea postării de pe NewsReload:


Wagner, Siegfried, Marx and the New World Order by Jeremy James  ~  Ireland, August 7, 2013

Pentru început să nu uităm un eveniment sugestiv: pe 15 septembrie va fi un concert grandios în cadrul Festivalului Enescu care-l celebrează pe Wagner şi opera sa... ( n.t.)

Acest articol ar putea părea ciudat majorităţii americanilor (şi bineînţeles românilor n.t) întrucât ilustrează o structură de putere ocultă care domneşte între elitele secrete de mult timp ! Ca şi lectură de bază s-ar putea să doriţi să citiţi şi:





Iluminaţii germani semnalează căderea iminentă a Americii prin înlocuirea preşedinţilor SUA de pe Muntele Rushmore cu Karl Marx şi cei trei marxişti psihopaţi – Lenin, Stalin, şi  Mao.

Cabala marxisto-masonică care controlează Europa se pare că este extrem de sigură că planul privind crearea Noii Ordini Mondiale progresează foarte frumos.

Festivalul anual Wagner de la Bayreuth, în Bavaria, tocmai s-a deschis cu o nouă reprezentaţie a "The Ring" (Inelul Nibelungilor).

Figuri dintre cele mai prospere şi mai influente ale oamenilor de afaceri germani participă la acest eveniment anual, împreună cu personaje care conduc lumea financiară, politicieni şi membri ai familiilor regale vechi din Germania şi Austria. Este un pelerinaj în vechea tradiţie teutonică, în care păgânii care conduc Vaterlandul îşi afişează bunăstarea şi pedigree-ul, socializează unii cu ceilalţi şi se închină la altarul lui Wotan.


În timp ce Wotan poate reprezenta figura tatălui din ciclul Inelul, Siegfried este cel care simbolizează omul viitorului, omul destinului, marele erou pe care noi toţi suntem chemaţi să-l studiem şi să-l admirăm. Aceasta figură contradictorie, în acelaşi timp simplă dar şi complexă, este arhetipul luptătorului care se antrenează pentru cea mai înaltă poziţie dintre toate - cea de conducător al Lumii. El este prototipul wagnerian al omului perfect care într-o bună zi va avea supremaţia deplină şi va domni peste întreaga omenire.

Lui Wagner i-au trebuit 25 de ani ca să aducă în formă de operă idealul pe care el l-a perceput în Siegfried, eroul legendar din mitologia nordică şi germanică. Ca şi Nietzsche, care a împărtăşit acelaşi ideal al Supraomului, Wagner a crezut că acesta încă nu există, dar că într-o bună zi va veni şi va transforma lumea. "Sigfried este omul viitorului", după care, cum spune Wagner, noi tânjim dar pe care nu putem să-l facem să existe şi care trebuie să se creeze singur folosind ca mijloc distrugerea noastră. (Nietzsche, Wagner and the Philosophy of Pessimism, Roger Hollinrake, 1982)






25 iulie 2013


Cancelarul german Angela Merkel sosind împreună cu soţul său la deschiderea Festivalului de la Bayreuth


Este de remarcat teroarea îngrozitoare îngropată în viziunea lui Wagner: în timp ce cei răsculaţi împotriva lui Dumnezeu aşteaptă venirea Supraomului, ei ştiu, în acelaşi timp, că acesta nu poate să-şi înceapă domnia decât distrugând mai întâi ordinea mondială existentă. Această precondiţie teribilă prin care toate naţiunile sunt complet desfiinţate este portretizată în scena finală "Amurgul zeilor" (Götterdämmerung), ultima operă din ciclu. 

Nu este nevoie să-ţi fi dat un doctorat în religii comparate ca să observi că Wagner scria despre Anticrist.  La fel a făcut şi Nietzsche. Pentru ei acest "om zeificat" este produsul final al evoluţiei ariene, o fiinţă care va indeplini destinul omenirii prin transcenderea binelui şi răului, devenind un zeu.

Aceasta este mare minciună a lui Satana: că omul însuşi, prin propria lui autoritate, trebuie să decidă care fapte sunt bune şi care rele; că omul este de fapt un zeu care nu şi-a dat încă seama de propria sa divinitate şi care, prin rebeliunea împotriva lui Dumnezeu şi a Bibliei îşi va găsi adevărata eliberare şi îşi va prelua locul între nemuritori. Dar omul este doar amăgit. A căzut în capcana, în vraja lui Satana însuşi, rebelul suprem. După cum spune Sfânta Scriptură:
 


"Rebeliunea este păcatul vrăjitoriei"  (1 Samuel 15:23).
La prima reprezentaţie a lui Siegfried din 1876, Wagner i-a spus tenorului principal cum ar trebui să cânte rolui principal: "Trebuie să sune ca şi cum am anunţa o nouă religie". (The Cult of the Superman, Eric Bentley, 1969). Nietzsche a identificat la rândul său apariţia acestui Supraom cu o nouă religie, în care creştinismul va fi eradicat complet de pe suprafaţa pământului iar voinţa irezistibilă a Supraomului va domni cu supremaţie. Operele sale finale, Anticristul şi Ecce Homo (1888) reprezintă un atac susţinut, şi adesea vitriolant, asupra creştinismului.

Sinistrul Zeitgeist(spirit al timpului) - care a modelat mintea încâlcită a lui Nietzsche se pare că a avut de asemenea o influenţă majoră asupra geniului vizionar al lui Wagner. În timp ce lucra la Siegfried el îi scria lui Liszt:
 


"Numai în momentul în care compun muzica îmi apare esenţa poemului meu (libretul): secrete care înainte îmi erau ascunse, mi se dezvăluie încontinuu. În acest fel totul devine mult mai pasionat şi mai urgent." (Der Ring des Nibelungen, Paul Thomason, Metropolitan Opera, 2013) 
Ciclul "Inelul Nibelungilor" este în mare măsură o celebrare a lui Siegfried-Supraomul, viitorul conducător al lumii, sau Anticristul. 

Hitler a admirat foarte mult opera lui Wagner şi s-a identificat în particular cu eroul ei, Siegfried, întruchiparea perfectă a idealurilor sale ariene. La fel a făcut şi George Bernard Shaw, dramaturg şi laureat al premiului Nobel, co-fondator al Societăţii Fabiene Britanice. Acesta chiar a publicat o analiză detaliată a "Inelului Nibelungilor" şi a complotului în "The Perfect Wagnerite" (Wagnerianul perfect, 1898) care încă se mai tipăreşte. Celebra piesă a lui Shaw, Man and Superman (Omul şi Supraomul, 1903) care a fost denumită astfel după Supraomul lui Nietzsche (Übermensch) include şi o piesă–în-piesă, o meditaţie vicleană privind naşterea printr-o evoluţie cosmică a omului perfect, a stăpânului realităţii. Are chiar şi o scenă lungă în care Satana este prezentat ca fiind un ins rezonabil.


WagnerNietzscheShawMarx

Ca şi co-fondator al Societăţii Fabiene, Shaw a fost un socialist. El dispreţuia creştinismul şi a făcut tot ce a putut pentru a promova scopurile marxismului. El chiar l-a denumit pe Lenin "cel mai mare fabian dintre noi toţi". Totuşi, spre deosebire de Marx, a favorizat o abordare graduală a schimbării sociale. Noua Ordine Mondială va fi adusă pe ascuns, mai degrabă decât prin măsuri revoluționare. Din acest motiv, societatea pe care a cofondat-o a fost denumită după generalul roman, consul şi dictator Quintus Fabius Maximus, care l-a învins pe puternicul Hannibal şi marea sa armată, nu prin confruntare directă ci slăbindu-l încetul cu încetul prin tactici de gherilă şi folosirea de manevre viclene, prefăcătorie şi înşelăciune. Atunci şi numai atunci a lansat lovitura finală.

Acest aspect al abordării de tip fabian este adesea uitat. Lungul proces al "înmuierii" se bazează pe principiul că lovitura finală, sălbatică, se aplică victimei numai când a venit momentul potrivit.

Aşa cum notează
Rose Martin în analiza ei fină a comunismului în America:
 

"Pe coperta multor publicaţii fabiene este scris motto–ul fabian, care prescurtat este: "Aştept mult, dar când lovesc, lovesc puternic". De obicei acest motto este însoţit de o schiţă a unei broaşte ţestoase supărate, realizată de artistul fabian Walter Crane, care a apărut mai întâi pe o felicitare fabiană de Crăciun şi care a fost reprodusă de atunci, literalmente în milioane de exemplare pe broşuri şi pliante distribuite în întreaga lume vorbitoare de limbă engleză. Acest lucru s-a întâmplat cam până prin anii '60 când, din motive bineştiute de fabieni, a încetat brusc să mai apară pe coperţile publicaţiilor oficiale fabiene. – Fabian Freeway, Rose Martin, 1966
Emblema secretă şi motto-ul fabian :

"Atunci când lovesc, lovesc puternic"

Acum, ştim de ce motto-ul fabian şi emblema caracteristică au dispărut din expunerea publică: spuneau prea mult !

Scopul întunecat al marxiştilor fabieni a fost scos în evidenţă în aşa numita "fereastră fabiană" pe care Shaw însuşi a schiţat-o şi a comandat realizarea ei, spre a celebra înfiinţarea Societăţii. (conform celor de mai jos)

Acest artefact macabru este expus în prezent la London School of Economics, instituţia marxistă înfiinţată de fabieni pentru promovarea pe ascuns a comunismului. Shaw este figura în verde din dreapta, înarmat cu un ciocan,
ţinând Pamântul cu un cleşte. El împarte sarcina remodelării lumii cu colegul său comunist Sidney Webb. H G Wells, un alt radical socialist, poate fi văzut în partea din stânga sus dar şi jos . Extraordinar de prolificul Wells a scris câteva lucrări non-ficţiune în care elogiază Noua Ordine Mondială şi conspiraţia aproape făţişă care o va crea, incluzând The Idea of a League of Nations (Ideea unei Ligi a Naţiunilor, 1919). (scrisă împreună cu un cuib de vipere intrigante Illuminati, care-i include pe Edward Grey şi Lionel Curtis). The Open Conspiracy (Conspiraţia făţişă, 1928) şi The New World Order (Noua Ordine Mondială, 1939)
.


 Aşa-numita fereastră fabiană:

 

Anumiţi comentatori (de exemplu, Wikipedia) consideră că Annie Besant este una dintre femeile pictate pe fereastră. Besant a fost pentru lung timp conducătoarea Theosophical Society (Societatea Teosofică), un cult subversiv luciferian, al cărui scop major este să faciliteze sosirea Supraomului-Anticrist. Doamna Besant a fost unul dintre membri conducători ai Societaţii Fabiene şi o figură influentă a Iluminaţilor britanici. Asocierea sa apropiată cu fabienii subliniează caracterul tranşant anti-creștin al Societăţii şi hotărârea acesteia de a crea o Religie Mondială. Ea a fost cea care a instrumentat aducerea guruului–avatar hindus Jiddu Krishnamurti în Anglia, pe care l-a pregătit să le devină un mesia al New Age (Noua Eră), un precursor al lui Anticrist.

Emblema luciferică a Societăţii Teosofice  Jiddu Krishnamurti şi Annie Besant, 1926.

Motto-ul care apare deasupra ferestrei fabiene este: "Remodeleaz-o mai aproape de dorinţa inimii" reprezentând un vers din Omar Khayyam, poetul musulman.

"-o" este desigur "Lumea", pe care modelatorii înarmaţi cu ciocanul o încălzesc până la o intensitate roşu-aprins pentru a o face mai sensibilă la loviturile devastatoare ale marxismului. Numai acest lucru în sine ne confirmă că fabienii nu sunt numai incrementalişti, ci sunt şi intriganţi radicali care lucrează pe la spate şi care folosesc în mod curent războiul şi violenţa pentru a-şi atinge scopurile. Majoritatea insurecţiilor şi campaniilor teroriste din lume din ultimii o sută de ani au fost finanţate şi coordonate în mod acoperit de principalele bănci londoneze.

De exemplu, în 1939, guvernatorul de atunci al Bancii Angliei, Montagu Norman - un fabian - a autorizat vânzarea unei cantităţi mari de aur pe care naziştii au furat-o în timpul invaziei Cehoslovaciei. Aceşti bani au ajutat la finanţarea războiului pe care Hitler tocmai se pregătea să-l ducă împotriva Marii Britanii ! Timp de mulţi ani acest act de trădare a fost ascuns şi chiar în zilele noastre este ascuns cu scrupulozitate de (sau mai bine spus, de către) mass-media.

Toate guvernele laburiste din ultimii 60 de ani au fost alcătuite mai ales din fabieni, inclusiv primii-miniştri Gordon Brown, Tony Blair, James Callaghan, Harold Wilson şi Clement Attlee. Partidul Conservator operează cu propriul sistem de pregătire a cadrelor, dar în cadrul circuitului Oxbridge (Oxford si Cambridge), inoculând acelaşi set de idealuri subversive, dar sub alte nume.



Scutul roşu (rot schild = Rothschild) din faţa vetrei focului poartă motto-ul "Rugaţi-vă cu evlavie, ciocăniţi tare". În acest context, "rugaţi-vă" este cuvântul-cod pentru a planifica sau a pregăti în secret. Shaw descrie ceea ce sunt fabienii, într-un stil tipic, mincinos şi înşelător. Când ajunge însă să portretizeze forţa intensă cu care vor lovi în final ca să-şi atingă scopul, nu mai încearcă să camufleze în niciun fel intenţiile lor. Când lumea va fi încălzită la temperatura potrivită, o serie de lovituri devastatoare vor fi aplicate imediat.
 

Într-un mod interesant, Siegfried a jucat în opera lui Wagner un act paralel în care îşi forjează sabia sa mortală, Notung, cu un ciocan mare…  


Cu un ciocan mare, Siegfried bate o sabie care va schimba definitiv lumea: 


Stema Austriei. A se observa secera si ciocanul, simbolurile comunismului.

Stema Germaniei de Est (RDG), 1955-1990. A se observa ciocanul si compasul masonic:

 









Între elementele variate reprezentate pe fereastra fabiană, cel mai tulburător dintre toate este scutul suspendat între cei doi fabieni înarmaţi cu ciocane, deasupra lumii paralizate. Scutul descrie un lup acoperit în haine de oaie – o referire cinică şi îndrăzneaţă la Lucifer şi slujitorii săi.

Întrucât Guvernul Unic Mondial va avea nevoie de sprijinul unei Religii Unice Mondiale, prin care Supraomului–Anticrist i se va asigura acceptarea mondială de către masele omenirii, un anumit număr de instituţii lucrează mână-n mână cu fabienii pentru a forma un sistem religios global. O astfel de instituţie este Fundaţia Tony Blair, condusă de nimeni altul decât de domnul Blair.

Conform website-ului său oficial, fundaţia "furnizează conducătorilor cunoştinţe şi aptitudini de analiză a impactului şi complexităţii religiei în lume", toate cu scopul de a avansa "Credinţa şi Globalizarea" – cuvinte cod pentru viitoarea Religie Unică Mondială.

În aceste condiţii, dl. Blair, un fabian, nu putea fi decât cea mai nimerită persoană care să fie aleasă de London School of Economics să inaugureze în mod formal Fereastra Fabiană în aprilie 2006.


 





Ciocanele marxiste sunt aţintite asupra Statelor Unite ale Americii

De mai multe decenii, marxiştii deghizaţi în "democraţi" sau "republicani" au subminat şi demontat în mod gradual Statele Unite ale Americii. În momentul în care acestea  vor fi suficient de slăbite, ciocanele lui Sigfried, Marx şi ale fabienilor vor cădea cu o intensitate zdrobitoare. Având în vedere rata dramatică a decăderii economice, industriale, morale şi sociale care a avut loc de la un capăt la altul al Americii în ultimele cinci decenii, această zi nu poate fi departe.

Marxiştii s-au apropiat de scopul lor pe diverse căi, pe ascuns şi prin înşelătorie. Senatorul Joe McCarthy a avut perfectă dreptate când, în 1950, a avertizat cu pasiune şi convingere că America a fost infiltrată de comunism prin instituţiile sale. După cum scria Rose Martin:
 


Din 1948, McCarthy a purtat o campanie care părea în acel moment ca fiind a unui singur om, prin care alerta ţara despre pericolul infiltrării comunismului în guvern. În decursul procesului, el i-a alarmat în mod serios şi pe fabienii socialişti, care s-au speriat că vor fi ei următorii demascaţi.
Senatul s-a pornit împotriva lui cu o sălbăticie neobişnuită - la comandă, fără nici un dubiu -, apoi a murit în condiţii suspecte la Bethesda Naval Hospital în vârstă de numai 48 de ani. De atunci, bunul său renume a fost mereu murdărit. El a văzut clar, încă de atunci – din anii ’50 - ceea ce puţini americani se pare că înţeleg, chiar şi astăzi, în ciuda îngrozitorului sabotaj politic, industrial şi economic care are loc de-a lungul anilor care au urmat.

Iluminaţii germani care frecventează Bayreuth şi care azi pot privi cu satisfacţie macabră la contextul lui Siegfried nu se bucură de muzica lui Wagner şi doar  aşteaptă vag ca într-o zi visul lor de a domina lumea să se îndeplinească, în sfârşit. Ei stau mai degrabă acolo ştiind că în timp ce milioane de americani  privesc absenţi la un alt episod de putrezire a creierului din "Simpsons", cele două ciocane gemene ale marxismului – China şi Rusia - s-au poziţionat ca să lovească şi să le schimbe lumea pentru totdeauna. Un nou set de feţe va aparea pe Mount Rushmore iar visul American va ajunge la un final abrupt.  


Dacă o proporţie semnificativă de creştini de pe cuprinsul Americii nu vor renunţa la idolatria si apostazia lor, la dispreţul lor nemărginit faţă de legile şi preceptele pe care Domnul şi Creatorul nostru le-a poruncit, atunci această îngrozitoare judecată va veni. Să va amintiţi mereu că aceşti psihopaţi lucrează pentru Satana. Că obiectivele lor sunt obiectivele lui. Ticăloşia care le inundă minţile şi inimile este o proiecţie a ticăloşiei lui.

Vorbind oamenilor, Isus le-a spus despre diavol :


44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 

45  Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi!

Ioan 8,44-45


10  Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 

11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 

12  Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 

13  De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. 

14  Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 

15  având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 

16  Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 

17  Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. 

18  Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.
 
Efesenii 6, 10-18