Extrase traduse din articolul :
My Warning to AmericaPreluare de pe News Reload.
Publicat de “Gates of Vienna” de către Baron Bodissey, reprezentând discursul susţinut de Elisabeth Sabaditsch-Wolf, militantă austriacă pentru drepturile omului în cadrul unei conferinţe organizate de către asociaţia “ACT For America !” pe 28 iunie 2010, în Virginia-SUA (oraşul Alexandria).
Voi începe discursul spunându-vă trei povestiri :
Prima povestire : în vremea adolescentei am trăit în Chicago şi a trebuit să fac liceul acolo. La acea vreme nu am înţeles de ce, ca cetaţean austriac, a trebuit să învăţ Constituţia Americii (care nu era ţara mea), dar pe care am fost nevoită s-o studiez din greu pentru ca să pot absolvi şcoala.
A doua povestire : cu câteva săptămâni înainte a vorbit în faţa unui grup de colegi despre una din experienţele vieţii mele şi anume cea referitoare la Islam, explicând de ce am ajuns să fac ceea ce fac acum, adică să militez pentru drepturile omului. Am fost şocată când am constatat “îndoctrinarea severă” la care sunt supuşi copiii la şcoală inoculându-li-se zi de zi idea conform căreia creştinii sunt răi din cauza Cruciadelor duse în Evul Mediu şi a războaielelor din Irak şi Afganistan, iar Statele Unite ale Americii sunt diavolul pe Pământ. Mi-am dat seama că trebuie să le explic acestor copii ca ei n-au nici o vină pentru evenimentele petrecute de-a lungul istoriei şi că trebuie să înceteze imediat să se mai autoinvinuiască. Ceea ce pot face este doar să înveţe din istorie.
A treia povestire este despre amintirile unei alte austriece în vârsta de 84 de ani, emigrantă din Austria în Statele Unite care se numeste Kitty Werthmannin şi care a fost martor ocular la felul în care Austria a cedat în faţa lui Hitler în anii 1930. Hitler n-a venit pur şi simplu în Austria, cu tancurile. Anii ’30 au reprezentat în Austria o perioadă grea, plină de falimente şi de şomaj. Partidele politice se luptau între ele ca într-un război civil. Era normal ca austriecii să se uite puţin mai sus la vecinii lor de la nord, adică la nemţi. Şi ce au constatat ? Că acolo viaţa era organizată, armonioasă, fără şomaj şi falimente, iar nivelul de trai era ridicat. Hitler îndeplinise toate promisiunile pe care le făcuse. În acest fel, când acesta a venit in Austria a fost votat cu un procent incredibil de 98%. Ţara a fost pur şi simplu anexată Germaniei, iar Hitler a fost numit conducătorul ei.
Din acel moment Austria a început să înţeleagă ce înseamnă : lege şi ordine, forţa de muncă ocupată integral, naţionalizarea educaţiei (fără nici un fel de educaţie religioasă), îndoctrinarea politică a tinerilor, restructurarea familiei prin “day care” etc.
Calitatea asistenţei medicale precum şi întreprinderile private mici au avut însă de suferit. Hitler a instituit protecţia consumatorului prin care numea alimentele care erau permise a fi cumpărate şi consumate şi care indica ce magazine erau acceptate. Capitalismul industrial a fost pur si simplu îngheţat. Au apărut din ce în ce mai multe “agenţii” care supravegheau afacerile private. Cel mai important lucru, însă, a fost faptul că n-a mai existat libertatea de exprimare.
Oricine spunea ceva împotriva guvernului era arestat. Totalitarismul nu a venit imediat. A fost nevoie de cinci ani, din 1938 pâna în 1943, pentru instalarea deplinei dictaturi. Numai atunci oamenii au început să înţeleagă ce înseamnă dictatura. Dacă aceasta ar fi venit peste noapte, cu siguranţă că austriecii ar fi luptat împotriva ei. A fost însă vorba de o evoluţie graduală către dictatură, în care statul s-a erodat încetul cu încetul, şi odată cu el şi libertatea oamenilor.
Vă intrebaţi de ce povestim aceste lucruri acum şi aici ?
Pentru că povestea doamnei Werthmann este foarte actuală şi poate descrie perfect situaţia existentă nu numai in America dar şi in Europa şi în Austria în mod special in zilele noastre. Istoria se repetă :
- Rata ridicată a şomajului? Puteţi verifica.
- Războiul civil între partidele politice ? Cu siguranţă - în sens verbal.
În zilele noastre ne confruntăm din ce în ce mai mult cu o lipsă a discursului de tip clasic. Lucrurile stau exact aşa cum spune Melanie Phillips în noua sa carte : “The world turned upside down” (Lumea s-a răsturnat cu fundul în sus)
Disidenţa este etichetată ca patologie. Homofobia, xenofobia, islamofobia – sunt calificate ca fiind pur şi simplu fobii sau frică iraţională care aduce chiar prejudicii. Există chiar şi acuzaţii făţişe de nebunie. Toate acestea sunt arme utilizate mai ales de mişcările totalitare. Absolut tot ceea ce se opune stângii la nivel internaţional este ignorat, negat sau explicat confuz pentru că dacă se admite măcar un strop din acest adevăr s-ar ajunge la prăbuşirea întregului edificiu.
Oricine se opune minciunii de stânga şi subliniază adevărul este catalogat ca fiind “radical de dreapta” şi etichetat drept fascist. În acest fel, adevărul în sine este demonizat. Cu cât adevărul spus este mai mare, cu atât cel care-l spune devine mai demonizat. Puteţi verifica.
În 1994, un enorm procent de 66,6% dintre austrieci au votat pentru aderarea Austriei la Uniunea Europeană după o campanie nemaintâlnită în istorie de spălare a creierelor populaţiei, prin care se inducea ideea că nu exista o altă alternativă de supravieţuire decât prin aderarea la UE. Astfel, votanţilor austrieci li s-a spus că aderarea la UE va aduce un mare număr de locuri de muncă, practic o ocupare totală a forţei de muncă. Că nu va mai fi nici un fel de discriminare. Că multiculturalismul va face ca toţi cetăţenii să fie egali. Şcolile publice nu vor mai face educatie religioasă (cu excepţia celei musulmane). Îndoctrinarea politică “Pro–UE” a fost extrem de eficientă, în mod special în rândul studenţilor de la universitaţi, care în acest moment sunt educaţi în ideea că UE este cea care va rezolva problemele tuturor, că are o putere imensă şi că fără UE va fi dezastru şi război. Unii politicieni chiar etichetează ideile critice faţă de UE ca fiind chiar “teroriste”.
UE a avut de asemenea un rol esenţial în introducerea unui nou concept de familie – ideea că “părinţi” nu mai înseamnă neapărat un barbat şi o femeie...
Dar cea mai importantă trăsătură a zilelor noastre este că nu mai există libertatea de exprimare. Dacă cineva îndrăzneşte să spună ceva împotriva curentului propovăduit de UE, imediat îi sunt distruse cariera şi reputaţia, fiind calomniat şi catalogat ca fascist şi nazist. Melanie Phillips explică acest fenomen în cărţile ei aratând că : "J L Talmon a identificat în 1952 conceptul de democraţie totalitară care e caracterizat drept o dictatură bazată pe ideologia şi entuziasmul maselor".
În plus, aşa cum creştinismul medieval - ca de altfel şi islamismul contemporan – elimină disidenţii prin lichidare sau prin convertire, şi liberalii occidentali realizează acest lucru prin ostracizare socială şi discriminare juridică.
Este un fel de Inchiziţie laică în care marii inchizitori pot fi găsiţi în cadrul “INTELIGHENŢIEI “ - din universităţi, mass-media, reprezentanţi ai legii, clasele politice şi profesionale - care nu numai că au subminat în mod sistematic baza fundamentală a societaţii occidentale, dar sunt puternic angajaţi în încercarea de a suprima orice rezistenţă sau semn de protest. Să nu uităm aici să subliniem şi influenţa exagerată pe care o au asupra culturii noastre doctrine ca : anti-imperialismului, multiculturalismul, feminismul, ecologismul, protecţia mediului înconjurător şi altele asemănătoare. Ele formează un fel de ortodoxie irevocabilă, de necombătut în mediul academic, care a devenit astfel tabăra de bază pentru un lung marş în interiorul instituţiilor societăţii, pe care le-a colonizat cu un succes absolut uimitor. Centrul de greutate al politicii a fost schimbat, astfel încât orice persoanăcare nu împărtăşeşte valorile de mai sus este definită ca ”extremistă”. Phillips mai adauga că mai există o situaţie, şi anume a celor care doresc să-şi manifeste libertatea de a limita comportamentul anarhic al altora pentru a evita posibile daune. Şi acestora a început să li se nege această libertate. Viena nu este un oraş al cizmelor şi al zvasticilor, după cum a fost catalogat de cineva, ci este un oraş prosper, paşnic şi civilizat. Din păcate, doar la prima vedere. Pentru că există o alta Vienă, cea care include ariile locuite de majoritatea musulmanilor, care are resentimente care hrănesc marea criminalitate şi şomajul ridicat, reprezentând rezultatul lipsei de voinţă a tinerilor musulmani care nu pot sau nu vor să absolve învăţământul obligatoriu.
În schimb, establishmentul preferă să privească din alt unghi această situaţie, criticând în mod constant pe cei care îndrăznesc să susţină valorile şi idealurile democratice.
Eu sunt unul dintre aceşti oameni, şi am fost etichetată ca fiind o fanatică de dreapta, pentru că îndrăznesc să vorbesc împotriva practicilor musulmane şi cele ale Shariei în Europa. Acestea sunt incompatibile cu valorile seculare şi liberale din societăţii occidentale. Ca să închei ciclul, vă implor să apăraţi Constituţia şi principiile ei şi în mod special libertatea de exprimare, separarea bisericii de stat, şi Carta drepturilor cetaţenilor. Nu le-am apreciat la adevărata valoare în anii 80, dar acum îmi dau seama de importanţa şi valoarea lor. Trebuie să ne deprogramăm tinerii noştri îndoctrinaţi, să-i învătăm ce înseamnă respectul de sine şi al propriei istorii, în loc să se simtă vinovaţi. Şi să nu uitaţi niciodată că datorită acestei constituţii America este una dintre cele mai faimoase ţări ale lumii.
Nu acceptaţi să vi se ia libertatea !
Pentru că fară America, nu mai există alt loc în care să ne mai ducem...
