În cartea "Democracy Incorporated: Managed Democracy and the Specter
of Inverted Totalitarianism'' ("Democrația S.A.: democrația dirijată
si spectrul totalitarismului inversat''), se descrie aceasta formă nouă
de totalitarism, cel inversat. Care merge braț la braț cu modelul
statului corporatist și cu statul-Providență. Decizia - conform noii orientări - nu mai trebuie să
aparțină nici executivului, nici legislativului, și in nici un caz,
cetățeanului.
Autorul cărții (apărută în 2008) este profesorul american Sheldon S. Wolin. În arhiva fostei reviste Cuvântul este un articol care descrie cartea lui Wolin. Autorul are vederi de stânga, dar cele scrise în carte ar trebui să ne pună pe gânduri:
Probabil cel mai controversat aspect al cartii este introducerea
conceptului de "totalitarism inversat" (inverted totalitarianism) in
discutarea regimului politic american. Wolin nu pare sa fie preocupat,
in stilul manualelor de sovietologie, sa ofere o definitie riguroasa.
Din contra, cititorul este invitat sa-si compuna singur notiunea dupa
parcurgerea reflectiilor disipate in cuprinsul volumului. Prin urmare,
prin TI s-ar intelege acel regim politic care, spre deosebire de cele
ale secolului precedent, nu este conceptualizat ca o ideologie, nu este
rezultatul preluarii pe cale (contra)revolutionara a puterii, nu
beneficiaza de un partid politic unic, nu foloseste violenta pentru a
distruge opozitiile de orice fel si nici nu mobilizeaza societatea
subordonand-o telurilor unui lider "charismatic" (p. XIII). TI este
produsul inconstient (i.e. neplanificat) al majoritatii americanilor
care au renuntat sa-si asume cu seriozitate rolul de cetateni (p. 40),
al cooperarii dintre "piata libera" (ghilimelele apartin lui Wolin),
complexul corporatist-militar, media, tehnocrati si oamenii politici.
Se poate face o paralelă și la europeism, așa cum este el definit de către Václav Klaus în eseul său din 2006, "Ce este europeismul ?":
Se poate spune, deasemenea, că europeiştii doresc, în procesul lor de luare a deciziilor la nivel supranaţional, să elimine politica (deoarece aceştia visează la crearea unei societăţi apolitice), precum şi să introducă un sistem de luare a deciziilor, care ar fi simplificat şi incontrolabil. Acesta este motivul pentru care pledează pentru post-democraţie şi zâmbesc graţios spre apărătorii depăşiţi şi de modă veche ai bunei şi vechii democraţii şi ai bunei politici "politice" de altădată. Din moment ce ei sunt (şi le place sa fie) departe de cetăţeni, cum ei nu văd cetăţenii şi nu ajung la ei în mod direct, au nevoie de diverse colectivităţi, grupuri şi grupări, cu care pot face aranjamente la o scară mare (fie să-i urmeze orbeşte sau să le suprime şi complice viaţa). Acesta este motivul pentru care le place conceptul corporatist al parteneriatelor sociale, motivul pentru care preferă big business-ul şi marile sindicate, de aceea ei vor compensări tip Galbraith (la nivel macro, nu în piaţă, care funcţionează la nivel micro). Din moment ce ei nu doresc să fie sub controlul strict al cetăţenilor, este convenabil pentru ei să trateze cu diverse ONG-uri, care - cel puţin asta speră ei - le dau o legitimitate care altfel le-ar lipsi, şi ţin loc de "vocea poporului ", chiar dacă acesta este un popor foarte ciudat.
Se poate face o paralelă și la europeism, așa cum este el definit de către Václav Klaus în eseul său din 2006, "Ce este europeismul ?":
Se poate spune, deasemenea, că europeiştii doresc, în procesul lor de luare a deciziilor la nivel supranaţional, să elimine politica (deoarece aceştia visează la crearea unei societăţi apolitice), precum şi să introducă un sistem de luare a deciziilor, care ar fi simplificat şi incontrolabil. Acesta este motivul pentru care pledează pentru post-democraţie şi zâmbesc graţios spre apărătorii depăşiţi şi de modă veche ai bunei şi vechii democraţii şi ai bunei politici "politice" de altădată. Din moment ce ei sunt (şi le place sa fie) departe de cetăţeni, cum ei nu văd cetăţenii şi nu ajung la ei în mod direct, au nevoie de diverse colectivităţi, grupuri şi grupări, cu care pot face aranjamente la o scară mare (fie să-i urmeze orbeşte sau să le suprime şi complice viaţa). Acesta este motivul pentru care le place conceptul corporatist al parteneriatelor sociale, motivul pentru care preferă big business-ul şi marile sindicate, de aceea ei vor compensări tip Galbraith (la nivel macro, nu în piaţă, care funcţionează la nivel micro). Din moment ce ei nu doresc să fie sub controlul strict al cetăţenilor, este convenabil pentru ei să trateze cu diverse ONG-uri, care - cel puţin asta speră ei - le dau o legitimitate care altfel le-ar lipsi, şi ţin loc de "vocea poporului ", chiar dacă acesta este un popor foarte ciudat.
* * *
Un articol tradus despre totalitarismul inversat, preluat de pe blogul INFORMAȚII NECESARE:
Totalitarismul inversat
Privatizarea serviciilor publice şi a funcţiilor reprezinta evoluţia si
transformarea constantă a puterii corporative într-o formă politică,
într-un partener integral, chiar dominant, al statului" - Sheldon S.
Wolin
Lovită de o boală terminală, societatea tradiţională nu mai
poate evita declinul. De decenii, instituţiile politice care
intretineau si ocroteau o Republica bazata pe libertatea şi
responsabilitatea individuala se estompeaza din memorie. Apărătorii a
tot ceea ce a făcut din America un exemplu stralucitor al libertatii
umane sunt atacati şi ridiculizati pentru ca pastreaza un sistem de
morală şi etică bazat pe demnitatea fiecărui individ. Cei mai multi
considera ca vinovati de acest esec sunt politicienii care mijlocesc
programele sociale pentru mase. Daca definitia unui politician ca fiind
un ticalos demn de a fi condamnat este evidenta, sursa care sta la baza
declinului, cea care macina cultura provine din diferite directii.
Tendinţele catre despotism sunt vizibile pentru
toata lumea. Cei mai multi prefera sa isi acopere ochii, deoarece
acceptarea adevarului letal le-ar solicita un raspuns proactiv. Ideea
că un dictator unic va confisca puterea şi va stapani ca un tiran pare
străină multor plebei. Cu toate acestea, ştirile de zi cu zi care curg
dinspre mass-media corporatistă, construite pe lipsa de raportare a
realității şi pe ignorarea adevărului fundamental, oculteaza şi inlocuiesc
evenimentele zguduitoare de pe pamant cu povesti lipsite de sens.
Ca
urmare, semnificaţia conceptului de totalitarism inversat, asa cum
este definit de către Sheldon S. Wolin merită o examinare.
"Totul este mereu si mereu numai politica si in mare masura aceasta este netemperata de politic. Certurile de partid sunt ocazional expuse public astfel incat se poate observa ca se face politica in mod continuu, între diversele facţiuni ale partidului, ale grupurilor de interese, ale puterilor corporative aflate in competitie precum si intre concernele rivale din mass-media. Desigur, momentul culminant este cel al alegerilor naţionale, atunci când atenţia naţiunii este solicitată pentru a face o alegere de personalităţi, mai degrabă decât o alegere intre mai multe alternative. Ceea ce lipseste insa este politicul, determinarea de a găsi binele comun in hăţişul de minciuni bine finanţate, extrem de bine organizate, a intereselor perseverente, care urmăresc obtinerea de favoruri guvernamentale,copleşind reprezentantii guvernului şi ai administraţiei publice cu o mare de cash.
Pentru un studiu în profunzime al ideilor lui Wolin se poate citi Managed Democracy and the Specter of Inverted Totalitarianism
El pune următoarele întrebări:
1-Are demosul un viitor in epoca globalizarii, a reţelelor de comunicare instant şi a frontierelor libere ?2- Mai este inca "demos"-ul o notiune compacta, un corp cu o "voinţă" şi o "identitate" care dureaza peste timpuri ?3- Mai este demosul o notiune coerentă in epoca bloggerilor politici ?4- Mai este timp pentru o politică autentica care sa reflecte caracterul pluralist al realităţii ?
"Democraţia se refera la condiţiile care fac posibil ca oamenii obişnuiţi să-şi îmbunătăţească propria viata, devenind "fiinţe politice" care-i pot determina pe cei de la putere să răspundă speranţelor şi nevoilor lor. Ceea ce este în joc în politicile democratice este ca oamenii obisnuiti femei şi bărbati sa poata recunoaşte dacă preocupările lor sunt cel mai bine protejate şi cultivate sub un regim ale cărui acţiuni sunt guvernate de principiile de egalitate in fata legii, corectitudine, un regim în care fiecare ia parte la viaţa politică, impartasind o viaţă comună in care fiecare isi gaseste forma specifica de auto-împlinire. Democraţia nu inseamna doar activitate in grup, ci inseamna gestionarea comună a acelor puteri care afecteaza direct si semnificativ conditiile de viata atat pentru cei din jur dar si pentru sine".
Puterea de influenta a
corporatiilor transnaţionale demonetizeaza orice noţiune idealistă că
democraţia provine din vocile oamenilor. Influenţa cea mai importanta
vine din mesajul propagandist al mass-mediei. Economia corporatista
dicteaza parametrii dezbaterii publice. Cancanurile înlocuiesc analiza
profunda. Cheltuirea banilor induce o pofta fara sens a ingurgitarii
unui consum
toxic. Formarea "culturii populare" este menita nu doar să prosteasca
publicul dar si sa confere normalitate acceptarii calitatii
indoielnice a mondenitatii. Respingerea dialogului istoric privind
natura omului si rolul unei guvernari corecte le inlocuieste cu meniul
contrafacut al "drepturilor de intretinere" si al "drepturilor care se cuvin".
In articolul Fugitive Democracy: Sheldon Wolin and contemplating the local se poate remarca urmatorul citat care oferă o imagine de ansamblu privind apatia politică ce determina pe cineva sa accepte o cultură nebuna, rupta de realitate.
"În cadrul politicii economice care se dezvolta in prezent, Wolin discerne o miscare "anti-politică", care coordonează impreuna corporatiile si statul indreptandu-le pe un curs catre Supraputere - definita ca fiind "un sistem de putere costisitor, care nu accepta alte limite decat cele pe care alege să si le autoimpuna "(p. Xvi.) Intrucat aceasta politica economica "postmodernă" tinde catre Superputere, cei aflati pe poziţii de autoritate cer o noua forma de cetăţean si anume: "cetăţean al imperiului". Sheldon Wolin aminteşte de presedintele american George W. Bush care în timpul momentelor tensionate de după 11 septembrie 2001 îi îndemna pe oameni să-si demonstreze cetăţenia prin consum: "uniti-va, cheltuiti, si zburati cu avionul" (590). Această preocupare pastorală a preşedintelui este o emblema a puterii posmoderniste a economiei politice care asimileaza "cultura civică" cu un avion aplatizat ce apare din structurile dinamice ale intervenției suverane a Supraputerii asupra chestiunilor politice globale. Cel mai bun lucru pe care cetăţenii il pot face este sa-si dovedeasca patriotismul prin supunerea in fata autoritatii stabilite fără vreun cuvânt de protest sau vreo deviere (de aici vine incurajarea de a se "uni"). Decat sa-si iroseasca timpul si energia facandu-si griji cu privire la continua schimbare a formelor comune de viata - de la retelele care ne leaga de vecinii apropiati sau indepartati – cetateanul postmodern se confrunta cu multiplele oferte disponibile pentru care trebuie sa decida la Starbucks-ul cel mai apropiat, citind ultimele oferte de pe eBay in timp ce asculta muzica de la iPod asteptand sa se descarce pe propriul iBook ultimele melodii de la iTunes. Avand atat de multe de facut, de ce sa ne mai facem griji cand reprezentatii nostri sunt platiti sa gandeasca pentru noi ? "Cetateanul imperiului", conform Superputerii - este un individ supus, apolitic, detasat, cu miscari coordonate de ritmul televiziunilor incepand cu securitatea de acasa si terminand cu satisfactia perpetua la cumparaturile din mall. "Superputerea are nevoie de cetateanul imperiului", spune Wolin, "cineva care accepta in mod necesar discrepanta dintre grijile sale si ale celor care detin puterea, care saluta eliberarea de povara obligatiilor obstesti si care este un patriot fervent". (565)
"Cetăţeanul imperiului" este
cu adevărat nebun. Imperiul care înconjoară un participant neangajat
în cea mai noua escaladare auto-impusa a sclaviei este rezultatul
final al statului corporativ.
Analistul progresist Chris Hedges adaugă punctul său de vedere, în clipul video Inverted Totalitarianism: Brand Obama and the Corporate State.
Talentul lui Hedges în privința descrierii statului corporatist cu toate ororile sale este bine cunoscut. Cu toate acestea, vocea sa puternică nu se face auzită pe coridoarele puterii reale. Economia dicteaza ce trebuie sa se vanda si unde. Publicitatea este mesajul care este acceptabil spre a fi crezut. Iar limitele abilitatății cuiva de a gândi şi a acţiona raţional sunt controlate de totalitarismul inversat, care este de fapt creatia noastra.
Analistul progresist Chris Hedges adaugă punctul său de vedere, în clipul video Inverted Totalitarianism: Brand Obama and the Corporate State.
Talentul lui Hedges în privința descrierii statului corporatist cu toate ororile sale este bine cunoscut. Cu toate acestea, vocea sa puternică nu se face auzită pe coridoarele puterii reale. Economia dicteaza ce trebuie sa se vanda si unde. Publicitatea este mesajul care este acceptabil spre a fi crezut. Iar limitele abilitatății cuiva de a gândi şi a acţiona raţional sunt controlate de totalitarismul inversat, care este de fapt creatia noastra.
A da vina pe forţe externe pentru toate relele societatii este
cel mai comod lucru. Atâta timp cât indivizii sunt pasivi si accepta
conditia de aservire si de inrobire, tiranii establishmentului cultural
vor exploata turma (sheeple) la fiecare pas. Existenţa
noastră unică este explicata prin rezistenţa la orice formă de tiranie
care apare in drumul nostru. In ciuda acestui drept fundamental si
natural, marea parte a cetatenilor cad pradă conceptiei fictive a aşteptărilor limitate.
Consecinţele îngrozitoare care decurg de pe urma societăţii
totalitare reprezinta responsabilitatea fiecarei persoane care refuză să
conteste sistemul. Rezistenta impotriva unei autoritati
imorale este datoria noastra civică primordiala. Responsabilitatea
noastră declarata este de a aboli statul corporatist si guvernanta
globala care înrobeşte planeta.
Decuplarea progresistilor (de
stanga) de contextul istoric al principiilor legii naturale este miezul
cauzei nereusitei oricarei coalitii antisistem. Visele comune
trebuie să devină convingeri practice. Atâta timp cât utopiştii refuză
să accepte lecţiile si valabilitatea filosofiei conservatoare
autentice, tactica "Divide et Impera" a Noii Ordini Mondiale va
continua.
Implozia economică din ultimii ani este de necontestat.
Consolidarea puterii continua deoarece oamenii obişnuiţi se supun
autorităţii represive. Din păcate, indiferenţa faţă de propriul "respect
de sine" este primul rezultat al acestei bolnave "culturi populare".
Abandonul civilizatiei occidentale este aproape complet, dar nu este
definitiv. Totalitarismul este o crimă împotriva umanităţii. Depinde de
fiecare sa-si indeplineasca datoria de nesupunere civica.
