Oare cine fură românii, evreii sau nemţii ? Sau ţiganii ?

Oare cine fură ?

Românii scăpaţi după revoluţie din sclavia comunistă care le-a adus  „ proprietatea comună” a muncii lor şi care încercau să se „privatizeze” aşa cum îi ducea mintea, luând cu mâna lor ceea ce ei înşişi produseseră , pentru că noul regim le dădea doar  nişte "certificate" ?

Everac despre români

« Când s-a prăbuşit cu bruscheţea cuvenită regimul ceauşist, nea Stănică şi cu nea Brănescu s-au repezit la sistemul de irigaţii ca la un simbol al regimului odios, defunct şi l-au „revoluţionat”, adică au dus o parte acasă, mai întâi ceva fierărie şi ţevărie, apoi, văzând că nu e bună de mare lucru la gospodărie, s-au chinuit de au cărat şi niste dale de ciment demontate din şant, vreo trei-patru la rând, câte a dus căruţa sau tractorul.

S-au nevoit şi alţii intr-o frăţie, făcând praf irigaţia română, ca şi când în noua orânduire n-ar mai fi fost nevoie de apă. Ceauşescu trebuia să le plătească toate silniciile, aşa că unii mai breji au tăiat şi perdelele vegetale de protecţie, asigurând o sărăturare intensivă a solului Patriei. Alţii s-au repezit la păduri, făcând o ordine straşnică, nu rareori cu niste zăviţi de altă limbă şi culoare, lăsând loc gol, răşluit, umplând pământul cu cioturi şi tufe strigătoare la cer. Destule pământuri au luat-o la vale, dar nea Dodoleaţă n-a tras nicio învăţătură, el se duce şi astăzi şi căsăpeşte păduri în numele sfintei Libertăţi, şi cu pază de la noii boieri şi arendaşi. Şi de la noua poliţie. »

Ţăranul amar 

Evreii ?  

Pe care tot Everac îi caracterizează

aici Mecanicii61 

Acest popor era şi deosebit de înzestrat. Era şi oarecum special. Nu avea o patrie certă, ci se găsea infiltrat cam peste tot, cu o mare, extraordinară putere de circulaţie şi adaptare. Tot atât de extraordinar era şi talentul de-a ajunge la bani, de-a crea şi manipula fonduri, de a specula şi investi capitaluri, de a trăi, spori, domina prin puterea banului. Această adaptare era miraculoasă. Evreul simţea din capul locului unde sunt averi de făcut. El nu mergea decât prin excepţie la muncile împovărătoare şi materialiceşte sterile; el căuta comerţul, unde dai ceva şi iei ceva mai mult, după cum o potriveşti prin inteligenţă. Dacă poţi să-l duci de nas pe client ca să-ţi asiguri un profit mai mare, cu atât mai bine! Dar trebuie să fii ingenios, alteori prefăcut, totdeauna necruţător. E aceasta o mare artă pe care n-o poate practica oricine: să-ţi asiguri avantajul, partea leului, dar să nu-ţi pierzi creditul! Clientul trebuie să te caute din nou, oarecum bucuros că are un asemenea partener, aparent modest, totdeauna gata să te servească, capabil s-o facă.

şi aici 

Mecanicii61  

„....evreii din Basarabia, de curând realipită, dădeau semne de neadaptare găsindu-se mai înclinaţi către statul masiv, bolşevizat şi în plină prefacere promiţătoare de alături, decât spre un mic regat închegat, condus de o dinastie germană.

 

sau

Nemţii ?  

Care nu fură  ci iau cu forţa, prăduiesc şi omoară , caracterizati de el aici :

Mecanicii61

« şi-a făcut apariţia Adolf Hitler, „pe o platformă revanşardă, socialistă şi naţionalistă în acelaşi timp, pangermanică, antisemită”

 Programul lui totalitar, Paul Everac îl sintetizează astfel: „Nu doarme nimeni, nu ezită nimeni. Cine gândeşte prea mult, şi altfel, ne încurcă. Evreii afară!”

« Utopia nazistă. Este absolut laică, nu se revendică de la Dumnezeu. Hitler nu se dă investit de divinitate. El însuşi un atotputernic şi nu un substituent al celui de sus. Ce doreşte el? La început spaţiu vital. Apoi îi vin pofte pe parcurs, pentru o încercare a puterii care să devină o demonstraţie de putere şi în cele din urmă o paradă. Germania, de unde era terfelită, prizărită, trebuie să ajungă pentru calităţile ei eminente „über alles (peste tot)", să impună lumii o administraţie totalitaristă germană. Cum, în ce constă ea? Nu ni se spune desluşit. Regimul naţional-socialist cunoaşte numai două faze: pregătirea războiului şi ducerea războiului. Ce va fi după, nu e stabilit. Odată războiul sfârşit (victorios), cronica tace.

Despre ţigani ce să mai zicem ? 

O lume întregă vede cum fură şi cerşesc .

  

Se găsesc însă o mulţime de propagandişti , care în campania de denigrare împotriva românilor, ne confundă cu ei, în mod intenţionat, militând împotriva "discriminării" ţiganilor

« Useful idiots » - cum spunea Lenin….

Răspunsul ni-l da tot Everac în Borşul de peşte , aici 

 Cum ne păstrăm luciditatea şi judecata corectă în războiul mediatic care se desfăşoară cu duritate împotriva românilor ,  mai ales pe internet ?

Unde suntem noi , românii ? ( între evrei şi nemţi )

Caracterizarea de mai jos este făcută pe Paul Everac şi o consider foarte bună.

Cine o citeste până la capăt poate presupune că  şi Everac a fost evreu .

Întrebarea care se naşte este „Care este locul  românilor ,între cele două neamuri ?”

Sunt multe evidenţe materiale de netăgăduit că suntem un popor  vechi, foarte vechi , aici in Grădina Maicii Domnului. Lucrurile astea, însă nu se popularizează, chiar se ascund.

Ceea ce ştiu eu  cu siguranţă este că basarabenii ( parte a românilor) au fost şi ei nevoiţi să-şi schimbe numele ca să supravieţuiască . Se pare că este soarta celor fără de ţară.

Bunicul şi-a schimbat numele de 3 ori între 1940 si 1945 , ca să supravieţuiască. A tot fugit din Basarabia, în Romania . În 1953 a realizat că ţara nu mai era a românilor  ci a comuniştilor  şi a încercat să fuga mai departe în Iugoslavia , spre Lumea Liberă. N-a mai apucat. L-au « sinucis » comuniştii aruncându-l în faţa trenului, la Craiova. N-are certificat de deces.

Hai să facem un recensamânt al urmaşilor celor  300 000 de basarabeni refugiaţi  între 1940-1947. Câţi mai trăiesc în România, câţi sunt împrăştiaţi în lumea mare ?

Câţi au numele schimbate ?

Va fi oare  nevoie să ne schimbăm numele în continuare şi să fugim ? 

Concurăm deci cu evreii şi germanii.. 

 

Clarificând lucrurile astea, vom înţelege şi ce avem de făcut .
Altfel nu rezistăm.Sistemul comunist al lui Ceauşescu ne-a pus să muncim ca sclavii, am plătit toate datoriile , eram un POPOR LIBER IN 1989.
Ceuşescu a murit pentru că n-a înţeles că libertatea nu poate fi apărată de comunism. Vin evrei si germanii şi ne jefuiesc. 

Lucrurile astea le simte fiecare pe pielea lui.
Nu este suficient să obţii ceva .Trebuie , în primul rând să te gândeşti şi să te organizezi ca să păstrezi ceea ce ai obţinut.

Asta-i arta supravieţuirii

Articol publicat aici 

Acest popor era şi deosebit de înzestrat. Era şi oarecum special. Nu avea o patrie certă, ci se găsea infiltrat cam peste tot, cu o mare, extraordinară putere de circulaţie şi adaptare. Tot atât de extraordinar era şi talentul de-a ajunge la bani, de-a crea şi manipula fonduri, de a specula şi investi capitaluri, de a trăi, spori, domina prin puterea banului. Această adaptare era miraculoasă. Evreul simţea din capul locului unde sunt averi de făcut. El nu mergea decât prin excepţie la muncile împovărătoare şi materialiceşte sterile;el căuta comerţul, unde dai ceva şi iei ceva mai mult, după cum o potriveşti prin inteligenţă. Dacă poţi să-l duci de nas pe client ca să-ţi asiguri un profit mai mare, cu atât mai bine! Dar trebuie să fii ingenios, alteori prefăcut, totdeauna necruţător. E aceasta o mare artă pe care n-o poate practica oricine: să-ţi asiguri avantajul, partea leului, dar să nu-ţi pierzi creditul! Clientul trebuie să te caute din nou, oarecum bucuros că are un asemenea partener, aparent modest, totdeauna gata să te servească, capabil s-o facă.

Evreul aşezat în locul de adopţiune preia foarte repede, prin instinct, însemnele mentalităţii locului, ideile şi idealurile poporului respectiv. El îi învaţă rapid limba, fie şi cu accent; cel mai des îşi schimbă numele adaptându-l ţării (ceea ce nu prea face nici un alt tip de cetăţean străin)urmează şcolile locului, citeşte literatura locului, împărtăşeşte artele locului, problemele, dilemele; se colorează uşor într-unul din sensurile dorite de ţara respectivă, îi studiază silitor silinţele, îşi dă contribuţia, îi respectă obiceiurile. Deseori iubeşte sincer respectiva civilizaţie şi cultura de adopţiune. Are numai grija să progreseze material, prin culanţă şi exactitate, iar când se poate, să-şi dea cu părerea, să aibă o opinie, dar nu dinafară, ca intrus, ci dinăuntrul chestiunii, ca participant. Cu timpul aceste opinii devin tot mai persuasive şi mai avizate, ele capătă autoritate. Iar operele pe care le săvârşeşte evreul imită perfect culoarea stilistică a locului, devin prin asimilare autentice. Sub acest prodigois înveliş, el rămâne totuşi fundamental evreu.

Ca evreu el e idisolubil ataşat unei istorii şi religii proprii. El îşi respectă tradiţiile,dar mai ales îşi respectă tendinţele. Tendinţa lui programatică este să nu crediteze sufleteşte total pe „goimul” cu care are relaţii, fie şi cvasi-frăţeşti, fiindcă acela nu-i cunoaşte tainele sfinte, n-are coerenţă mistică, e dat ca adversar doctrinar. În mod ideal el ar trebui distrus. Dacă nu se poate, măcar prelucrat, dominat, aservit. „Poporul ales” nu are nevoie de compeţitori. Dumnezeu i-a dat un rol cert, în timp ce toţi ceilalţi bâjbâie în căutare. El, evreul, a fost menit din capul locului să cuprindă lumea. Are inteligenţa necesară, flexibilitatea necesară şi şi-a ales fără grş instrumentul: banul. Iar imediat după ban, părerea, ideologia, propaganda. El îşi face loc subtil în mentalul tuturor. El e tot aşa de bun şi în poezie,proză, muzică, teatru, dacă nu mai bun uneori ca goimii. El şi-a selecţionat atent nobilii săi, oamenii săi de consiliu şi de conducere. Are şi filosofi, sociologi, tribuni de frunte. Are şi oameni de sinteză şi înălţime care i-au spus omenirii lucruri hotărâtoare. Cu ajutorul tuturor acestora, populaţie difuză şi insinuantă, gracilă, el o să desfacă structurile prea fixe, statele prea monolite, mentalităţile prea conservatoare, şi le va distila într-o nouă lege, a sa. Aşa vrea Dumnezeu, care i-a asigurat, fie şi cu sacrificii, fie şi cu suferinţe, rostul primordial în lume. Şi l-a înzestrat corespunzător.

Deci Hitler, venind în fruntea altui „ popor superior”, ba chiar a unei „rase superioare”, s-a văzut infuzat de acest „popor ales”(sau chiar „rasă aleasă”) foarte înzestrat, foarte rezistent, dar greu de chemat pe un teren de emulaţie oarecare pentru o dispută deschisă, nefiind nicăiei adunat, ci difuz, - dar cu atât mai solitar.

Germanii au o mitologie compactă. Evreii au şi ei o mitologie, dintre cele mai compacte. Germanii au o mare putere de organizare, mai puţin ostensibilă. Germanii apar înarmaţi pe câmpul de luptă. Evreii nu apar, ei sunt în bănci, civili, uneori nevăzuţi, şi în oficine, uneori nevăzute. Germanii au în sânge virtutea strămoşească de a combate hotărât, deschis şi rapid; evreii pe aceea de a se mula şi de a se muta rapid în altă parte; dar acolo unde se mută începe banul să strălucească (destul de curând după ce veneţienii i-au îngrămădit pe evrei în ghetou, aceştia au devenit hotărâtori în afacerile veneţiene). Evreii sunt subtili, greu de apucat. Ei nu puteau fi deci convocaţi la fundamentalismul pangerman hitlerist, căci îşi aveau un alt fundamentalism, pe al lor. Amândouă fundamentalismele aspirau spre cuprinderea lumii. În prima fază Hitler s-a mulţumit să-i împrăştie, să-i gonească din Germania. A ridicat împotriva lor şi a aurului lor, aşa zisul „etalon muncă”, o construcţie artificială. În faza a doua s-a străduit să-i stăpânească. Evreii au umplut lagărele, dar şi au garnisit comandamentele aliate. Erau cuprinşi copios şi în structura capitalistă, şi în structura bolşevică.

Pare curios de presupus că unul din marii antisemiţi, ca Richard Wagner, apologul tradiţiilor nibelungice germane, să fi fost pe jumătate evreu. Nici Hitler însuşi nu poate fi complet apărat de o asemenea presupunere. Dar baza antisemitismului creştin stă în uciderea de către evrei a lui Cristos, care era şi el evreu!

*Din "Discursul unui septic sceptic- Mitologia Nazistă"

Lista vânzătorilor

Cum s-a votat legea care permite străinilor achiziţionarea de terenuri agricole ca persoane fizice. Legea a fost trimisă la promulgare pe 19 decembrie, la doar două zile de la votul final, în loc de cele cinci zile regulamentare în care se poate contesta constituţionalitatea (la CCR). Nu s-a contestat la CCR, iar promulgarea anticipez că va avea loc înainte de 1 ianuarie (când legea "trebuie" să intre în vigoare), deşi termenul-limită al promulgării este de 20 de zile. Au "defectat" (voturi DA) senatorul PDL Alexandru Pereş, un adept al regionalizării chiar şi în varianta USL, şi deputaţii PP-DD Andrei-Răzvan Condurăţeanu şi Ioan Hulea, care au trecut apoi la UNPR. Bazele s-au pus odată cu Constituţia din 2003, adoptată printr-un referendum falsificat, când s-a scos dispoziţia constituţională (Art. 41 din Constituţia din 1991): "Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor". Senat (9 decembrie 2013):

Grup	Pentru	Împotrivă	Abţineri	Nu au votat
PC	5			1
PD-L	1	4	7
PNL	29
PP-DD		7
PSD	58		1
UDMR		1	1

Comunitarismul şi planul său pentru societate

Traducerea articolului de la NewsReload (Communitarianism & Its Plan for Society).

Dacă comunismul a definit dictatura proletariatului, comunitarismul este o dictatură a comunităţii. Este numit următorul pas, stadiul mai avansat al evoluţiei societăţii umane. După cum a notat Václav Klaus, cel de-al doilea preşedinte al Republicii Cehe, "Nu numai că retrogradează individualismul pe o poziţie de subordonare, ci îi este ostil, pe faţă. Este o ideologie a 'societăţii civile' care nu este decat o variantă a post-marxismului colectivist".

Obama citind Lumea Post Americană (The Post American World), scrisă de comunitaristul Fareed Zakaria

Teoria prezentată aici - comunitarismul - susţine că atât capitalismul cât şi comunismul au fost două stagii temporare, necesare şi aflate în conflict reciproc, din evoluţia socială a omenirii. Din ciocnirea celor două se presupune că va rezulta o sinteză fericită, momentul fiind acela când întreaga lume se va prăbuşi în haos iar toate părţile din diversele conflicte se vor preda unei singure ideologii. Comunitarismul pretinde să fie acea sinteză finală din dialectica hegeliano-marxistă.

Bineînţeles că nu este nicio sinteză. Comunitarismul este în realitate doar o altă formă de comunism, servită cu un alt sos, astfel încât să mulţumească gusturile moderne. Este, de asemenea, un alt mod de a prezenta comunismul, care este în mod intrinsec diabolic, după cum a scris şi Papa Pius XI în Divini Redemptoris (1937), ca fiind egalul capitalismul, care nu este în mod intrinsec diabolic. Ultimii doi Papi au răspândit şi ei acest mit, că cele două sisteme sunt la fel de rele, semănând confuzie în rândurile credincioşilor catolici. Mulţi conservatori şi traditionalişti catolici au fost păcăliţi de această viclenie. Câştigătorul este, bineînţeles, comunitarismul şi toate variantele socialiste care duc la el sau îl susţin.

Supraveghetorii

Acesta pare că este vechiul plan de bătaie, adaptat într-o nouă formă, de obţinere a dominaţiei mondiale. De exemplu, în Uniunea Europeană, care este o realizare parţială a acestui plan universal, "generalii" acestei lupte false dintre comunism şi capitalism sunt recrutaţi din societăţile secrete şi frăţiile Europei, ce pot fi toate grupate sub desemnarea metaforică de Illuminati (Philip Jones).

Succesorul lui Kalergi la conducerea Uniunii Paneuropene a fost discipolul său Otto von Habsburg, care apare fotografiat citind cartea lui Kalergi.

O mare parte a bazei ideologice a agendei UE poate fi găsită în lucrările contelui R.N. Coudenhove Kalergi, privit în mod îndreptăţit de către mulţi ca fiind "naşul" Uniunii Europene. A început cu publicarea manifestului său Paneuropa (1923) care prezenta ideea unui Stat European unificat. El este cel care a sugerat ca imnul lui Beethoven să devină imnul "naţional" al UE şi cel care a jucat un rol important în desemnarea logo-ului UE cu cele 12 stele simbolizând cele 12 triburi ale Israelului. Contele Kalergi a menţionat în autobiografia sa că a fost finanţat de familia Rothschild iar din SUA de Paul Warburg şi de Bernard Baruch.(1)

Viziunea Contelui Kalergi a fost o Europă controlată de un grup mic format din vârfurile plutocraţiei Europei. De fapt, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, dinamica majoră din spatele grupului nu a venit dinspre latura europeană ci dinspre ţărmurile estice ale familiilor "establishmentului", cum ar fi Rockefeller, Harriman, Morgan, Dulles şi Bush.

Scopul a fost să se promoveze "libertatea" fără limite în scopul propriilor lor interese – libertatea de a înşfăca şi a jefui toate resursele lumii. Aceasta este ceea ce se numeşte azi globalizarea deplină a pieţelor internaţionale. Proiectul este susţinut de către organizaţii precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi ONU.

Rolul cămătăriei

Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor. Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate disproporţionate ale dobânzilor.

Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.

"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)

Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem.

Subminarea culturii

Mass-media oferă sprijin total corupţiei culturale

Acest proces comunitarist mai ruinează şi cultura naţională şi regională, incluzând literatura şi arta, după cum subminează, de asemenea, familia şi moralitatea.

Aceasta s-a obţinut printr-un program diabolic de distorsionare a culturii, promovând genuri subversive şi degradante ale muzicii, forme tot mai degradante şi mai perverse de pornografie, un teatru şi un cinema care distorsionează realitatea, arătând un ideal răsturnat şi corupt faţă de ceea ce este natural şi moral.

Homosexualitatea este promovată pentru a distruge modelul căsătoriei conform legilor firii, fiind încurajată orice formă de decadenţă.

Pe scurt, cultura sănătoasă a oamenilor, bazată pe legea lui Dumnezeu şi dezvoltată de civilizaţia creştină, este înlocuită cu forme universale de distracţie, promovate pentru a inocula revoluţia şi perversiunea în masă.

Staruri rock cu înfăţişare satanică şi vedete de cinema, mame nemăritate, lipsite de sfială şi imorale-afişat, sunt intens promovate de media şi sunt prezentate drept modele pentru tineret. Această subminare şi subversiune a culturii promovată în mod deschis şi încurajată de media este controlată tot de plutocraţia comunitaristă, chitită pe centralizarea şi uniformizarea fiecărui aspect al societăţii.

1. Citiţi mai multe despre conte, şi despre legăturile succesorului său, recent-decedatul Otto von Habsburg, în articolul Societăţii Mont-Pelerin, The Synarchy.
2. The EU Communitarian Agenda, 9-24-2009

http://www.traditioninaction.org/History/G_013_Communitarian_2.html

*   *   *

De citit şi "Scaunul cu trei picioare":
Acesta nu este chiar Comunism.
Cu siguranţă nu este Capitalism american.
Este (să sune trompetele) comunitarismul ! A Treia Cale ! Care schimbă totul, exact aşa cum promite lozinca preşedintelui american (CHANGE).

Democraţia a fost asasinată la Atena

Preluare de pe NewsReload (C’est la démocratie qu’on assassine à Athènes - traducerea).

Democraţia s-a născut in Grecia. Ea a fost asasinată sâmbătă 28 septembrie 2013.

 

În momentul în care poliţia politică arestează în timpul nopţii 6 deputaţi pentru fapte pe care nu le-au comis , fără să fi obţinut ridicarea imunităţii lor parlamentare, nu mai suntem în democraţie, ci în dictatură.

Mai ales pentru că razia de la Atena are ca obiectiv principal scoaterea din joc a unui partid politic ce are un lider care a fost dat ca şi câştigător al primăriei Atenei. Iar partidul Zorii Aurii era pe locul doi în intenţia de vot a celor sub 45 de ani.

În aceste condiţii nici nu este nevoie să împărtăşeşti ideile şi metodele celor de la Zorii Aurii pentru a te îngrijora această evoluţie dictatorială într-una din ţările Uniunii Europene.  De altfel, până la urmă ce ştim cu adevărat despre Zorii Aurii, în spatele ceţii dezinformării ? În spiritul reinformării  , Polemia aduce cititorilor săi un punct de vedere grecesc găsit pe site-ul Voxnr.com

Polémia

---

Dacă nu cunoaşteţi bine limba greacă modernă ca să puteţi consulta direct site-ul oficial al partidului Zorii Aurii, este extrem de dificil să puteţi avea despre evenimentele în curs o altă versiune decât cea prezentată de marile trusturi mass-media. Site-ul Golden Dawn International, ţinut de către militanţii americani ai Zorilor Aurii, n-a mai fost actualizat de peste o săptămână.

Radio Bandiera Nera, web-radioul mişcării italiene Casapound, a realizat un interviu prin Skype cu Costantino (Kostas) militant istoric al Zorilor Aurii şi prezentator al emisiunii săptămânale în limba greacă, RBN Hellas. Constantino şi-a făcut studiile în Italia şi vorbeşte perfect două limbi. Difuzat în direct marţi la ora 18,00, interviul este de acum disponibil pentru a fi reascultat. Pentru toţi cei care doresc să asculte o altă voce, fără ca neapărat să împărtăşească întreaga ideologie şi să aprobe toate metodele care au făcut ca acest partid să devină cel mai ocărât din Europa, vă prezentăm mai jos traducerea acestui interviu în limba franceză, de către Novopresse.com.

Ce s-a întâmplat cu adevărat ?

După moartea unui tânăr antifascist, acum două săptămâni, în urma unei confruntări dintre suporterii de fotbal într-o suburbie a Atenei, stânga, centrul, socialiştii precum şi dreapta (PPEistă) grecească au început să atace Zorii Aurii. La acel moment sondajele începuseră să ne situeze la mai mult de 15% din preferinţele electoratului, la nivel naţional. Unul dintre liderii importanţi ai partidului nostru (numărul 3) apărea în sondaje ca fiind preferat pentru primăria Atenei, cu mai mult de 60% ca intenţie de vot. Vă puteti imagina ce-ar fi însemnat cucerirea celui mai important oraş al Greciei.

Şi a fost şi el arestat ?

Desigur ! A fost şi el arestat. În acelaşi timp cu primul nostru secretar, precum şi cu secretarul adjunct şi cu alţi patru deputaţi care făceau parte din nucleul istoric Zorii Aurii. Nu erau doar nişte simpli membri, noi veniţi. Au ştiut exact pe cine să aresteze. S-a deschis astfel o vânătoare de “fascişti” cu mai mult de 30 de arestări. Şi nu s-a terminat încă.

Acuzaţiile sunt teribile: principala este “asocierea criminală”. De acum înainte toţi militanţii şi electorii, care sunt mai mult de 500.000, sunt trataţi ca şi delicvenţi de către jurnalele televizate şi de radiouri. Apoi, stoarcerea de fonduri, deţinerea de arme. Cu siguranţă că ar vrea să descopere avioane, portavioane şi tancuri. Dar noi, totuşi, ne-am ascuns bine toate tancurile pe care le deţinem.

Trebuie să adaug că săptămâna trecută au arestat patru poliţişti de grad înalt pentru presupuse legături cu mişcarea noastră, precum şi agenţi ai forţelor speciale greceşti. Puteţi vedea că este vorba de un atac bine studiat.

Pe ai noştri i-au arestat sâmbătă, când parlamentul grec nu lucrează, fără a solicita astfel ridicarea imunităţii deputaţilor noştri. Este pentru prima oară nu numai în Grecia, dar cred că în întreaga Europa când un prim-secretar al unui partid, care mai este şi deputat, este arestat fără votul parlamentului.

Poţi să ne explici exact cum funcţionează în Grecia dispoziţiile privind imunitatea parlamentară ? Există o lege de acelaşi gen ca şi în Italia ? [ca, de altfel, şi în Franţa - n.t.]

Da, există o lege de acelaşi tip. Dacă vrei să arestezi un parlamentar trebuie să mergi la parlament, iar deputaţii trebuie să voteze ridicarea imunităţii. Este ceea ce prevăd legile democraţiei. Dar acestea nu au fost aplicate în cazul nostru.

Iată, aşadar, situaţia judiciară. Poţi să ne vorbeşti despre situaţia politică din prezent ? Este mişcarea pe cale să reacţioneze ? Spune-ne, bineînţeles, numai ceea ce este oportun să se spună în public.

Da, chiar dacă liderul nostru este în închisoare, soţia sa care este şi ea deputat este în contact cu el şi este purtătorul său de cuvânt. Vom vedea în următoarele 3-4 zile modul în care evoluează şi se dezvoltă situaţia, inclusiv partea judiciară, şi vom reacţiona.

Dar, ştiţi cum fac ? Intră în casele militanţilor, găsesc tricouri cu Zorii Aurii şi drapele greceşti. În acest sens, ministrul justiţiei a declarat oficial că poliţia are dreptul să oprească şi să percheziţioneze orice persoană care poartă un drapel grecesc pe stradă. În ziua de azi, deci, drapelul grecesc a devenit un lucru penal. În rest au găsit arme-jucărie, cu aer comprimat.

În plus în această săptămână parlamentul va vota o lege nouă “antirasistă”, şi vă imaginaţi care vor fi regulile.

Care sunt dispoziţiile actuale in Grecia ? Există o lege analogă legii Mancino [lege italiană din 1993 , care este analogă într-un mod mai mult mai mai puţin riguros cu legile Pleven şi Gayssot din Franţa - n.t.]

Exista o lege, dar este mai degrabă una «blândă». De exemplu, este permis să utilizezi simbolul fasciei sau să faci salutul roman. Noua lege pe care parlamentul este pe punctul s-o voteze, în schimb, va fi probabil mult mai dură decât legea germană.

Care este reacţia oamenilor obişnuiţi ?

În toata această afacere, aici pot spune ceva pozitiv: oamenii obişnuiţi n-au înghiţit toate aceste minciuni. Vorbesc cu oamenii şi constat că toţi sunt de partea noastră. Chiar şi oamenii care n-au votat până acum Zorii Aurii spun: “de acum voi vota cu ei”. Grecia este un stat care traversează în acest moment o criză teribilă, este probabil deja în faliment, băncile ne-au luat tot, există un nou memorandum [un nou plan de austeritate] pe care deja l-au votat şi nimeni nu ştie, iar în acest timp presa vorbeste despre Zorii Aurii.

Voi, italienii, aţi trăit anii 1970 şi ştiţi ce înseamnă minciuna Statului. Dar, de data asta, probabil că au exagerat.

Avem moralul ridicat, iar cei care pot vin în fiecare zi să protesteze în faţa Palatului de Justiţie, chiar cu riscul de a fi arestaţi.

Sursa : Voxnr.com

Corespondenţă Polémia – 3/10/2013

În imagine: Un deputat cu cătuşe la mâini, luat de către agenţii forţelor speciale cu cagulă pe cap. Imaginaţi-vă ce-ar fi scris Le Monde dacă scena ar fi avut loc in Rusia.

Christos Pappas a fost ultimul dintre cei şase deputati interpelaţi în acest week-end pentru a depune mărturie în faţa judecătorilor. Este cel de-al treilea astăzi care a fost pus în detenţie provizorie aşa cum a fost pus şi şeful partidului Nikos Michaloliakos ( în imagine) în aşteptarea unui probabil proces. Alţi trei deputaţi sunt în libertate provizorie.

*   *   *

1 comment:

Riddick said...

Terorism de stat în Grecia - atacarea unui
partid parlamentar. UE tace.
"Guvernul de ocupaţie a formulat capete de acuzare fără precedent contra
unor parlamentari şi va veni vremea să dea socoteală în faţa poporului. Acest guvern este o organizaţie criminală, care distruge patria, în colaborare cu troika. Antonis Samaras încearcă să arunce ţara în haos
şi război civil. Asta nu se va întâmpla." (parlamentar al partidului Zorii
Aurii, urmărit şi cu mandat de arestare emis pe numele său).

http://riddickro.blogspot.ro/2013/09/terorism-de-stat-in-grecia-atacarea.html
Oligarhia pune la cale un experiment
Keep Talking Greece: With 15 demands Greek Army Reservists want immediate resignation of government
 Keep Talking Greece: Live Blogging: Greece’s Golden Dawn Leader Michaloliakos, several MPs arrested

October 07, 2013

*   *   * Ruşine, Radio Europa Liberă !

pentru propaganda deşănţată ("iată duşmanul !"):

http://www.europalibera.org/content/article/25122934.html
Grecia: „Democrația nu-și poate finanța dușmanii”  
„Suntem pe deplin hotărâți să eradicăm această rușine”, a comentat premierul Samaras, spunînd că nici în Grecia, nici în altă țară civilizată nu este loc pentru neo-naziști.

   Premierul Greciei a promis că guvernul său va lua „toate măsurile posibile” pentru a eradica complet partidul de extremă-dreapta Zorii Aurii, ai cărui lideri au fost arestați la sfârșitul săptămânii.

    Vorbind luni în Statele Unite, la o întâlnire cu reprezentanții evreilor americani, premierul elen Antonis Samaras a spus că grecii sunt „oameni deștepți” și și-au dat seama ce hram poartă partidul de extremă-dreapta Zorii Aurii. „Cred că grecii își dau seama că nu e bine să urmeze un partid cu idei și poziții ideologice atât de extremiste”, a spus Samaras, adresându-se unei întâlniri a Comitetului Evreiesc American, care promovează drepturile evreilor la scară globală.

    În relatarea ei de la New York agenția Associated Press amintește că Zorii Aurii, fostă grupare naționalistă cu rădăcini neo-naziste, năcută în anii 1980, s-a bucurat de o creștere rapidă de popularitate, după ce Grecia a fost lovită de criza financiară în urmă cu aproximativ șase ani. Partidul a obținut 18 locuri în Parlamentul cu 300 de locuri la alegerile din 2012.

    De la alegeri formațiunea extremistă a fost învinuită de numeroase atacuri violente, majoritatea împotriva imigranților, dar și a gay-ilor și activiștilor de stânga. Zorii Aurii a intrat în defensivă după 17 septembrie, când un suporter de-al partidului a ucis cu lovituri de cuțit un cunoscut rapper antifascist într-un cartier al Atenei. Deși partidul a negat orice legătură cu atacul, moartea cântărețului Pavlos Fissas pare să-i fi știrbit popularitatea.

    Sâmbăta trecută, forțele antiteroriste ale poliției elene au început să aresteze membri influenți ai partidului, iar până luni șase parlamentari, inclusiv doi lideri de partid, 14 alți membri și doi polițiști bănuiți că ar simpatiza cu Zorii Aurii au fost arestați. S-au emis mandate de arestare pentru alte zece persoane.

    Poliția a spus că în timpul raidului la locuința parlamentarului Christos Pappas a găsit printre altele un portret al lui Adolf Hitler cu inscripția „Zorii Aurii”, căști militare SS, zvastici și medalii fasciste și sticle de vin goale având pe etichete chipul dictatorului fascist italian Benito Mussolini.

   „Suntem pe deplin hotărâți să eradicăm această rușine”, a comentat evenimentele la New York premierul Samaras, adăugând că nici în Grecia, nici în altă țară civilizată nu este loc pentru neo-naziști.

    Ofensiva împotriva partidului Zorii Aurii a cuprins prima arestare de parlamentari în Grecia după restaurarea democrației în 1974, după dictatura militară.

    În cuvântarea sa de la New York, unde se afla cu ocazia Adunării Generale ONU, premierul Samaras a subliniat legătura dintre Zorii Aurii și depresiunea economiei, care a șters cu buretele un sfert din produsul intern brut al Greciei, trimițând șomajul la rata-record de 27%. Printre tineri, proporția celor fără muncă este de peste 60%.

    Samaras a insistat că grecii care au votat cu Zorii Aurii nu trebuie considerați neo-naziști, spunând că ei au reacționat doar la „vremurile teribile” prin care trece Grecia. Premierul elen a mai spus că arestarea oficialilor și suporterilor formațiunii parlamentare de extremă-dreapta este o premieră în Europa și că alte țări din regiune se confruntă cu ascensiunea unor ideologii similare. „Sperăm ca măsurile luate de noi... să creeze un precedent în Europa”, a mai spus Samaras, adăugând că eradicarea extremei-drepte se va accelera odată ce șomajul va începe să scadă.

    Luni seară guvernul elen a trimis în Parlament un proiect de lege care urmează să oprească finanțarea de la buget a partidului Zorii Aurii. Legea prevede ca orice partid care are membri acuzați de delicte grave să nu mai poată primi fonduri de la stat. „Democrația nu-și poate finanța dușmanii”, a spus vicepremierul și ministrul de externe de la Atena Evangelos Venizelos.

    Tot luni guvernul elen a anunțat că va prezenta curând Parlamentului o lege anti-rasistă, aliniind legislația Greciei cu cea din alte țări europene. Noua lege a fost promovată de partidul socialist al ministrului de externe Venizelos, dar conservatorii premierului Samaras și-au exprimat rezerve, spunând că ea nu face decât să dubleze legislația deja existentă.

În sfârşit, se spune pe faţă: regionalizarea precede dispariţia statului naţional

Prioritate de Dreapta

Ora Nouă:

Marius Stoian: Regionalizarea românească şi marele proiect european

Rătăciţi în marele bazar cu amănunte tactice, în general politicienii nu văd în regionalizare un episod al Marelui Proiect European, care, într-un ciclu de câteva secole va dezmembra pentru a recompune o altă realitate antropo-geografică în termenii, acum futurişti, ai unei naţiuni europene cu “dialecte” naţionale de muzeu etnografic.

După caz, tăieturile, delimitările de teritoriu şi putere locală măsoară fidelităţi şi interese tranzitorii. Contraatacurile se opresc şi ele la poarta momentului. Sau ţin de dogmatisme şi frustrări de tot soiul. Poate că nu este nefiresc: în fond aceasta e lupta politică sau/şi ideologică pretutindeni. O luptă hic et nunc. De aceea, nevoia de vizionari conectaţi, de strategi realişti se acutizează.

Într-o conferinţă cvasipublică, geranţi ai CFR şi Bilderberg au explicat, în urmă cu doi ani la Bucureşti, imposibilitatea acceptării eşecului Proiectului European prin într-adevăr extraordinara investiţie financiară dar, în primul rând, prin consumul de resursă intelectuală şi morală. E drept, întrebarea românească fusese mai prozaică şi specioasă: “Va fi lăsată Grecia să se prăbuşească?”. Şi Grecia nu a fost lăsată.

Nu poate fi pusă numai pe seama specificului naţional românesc miopia îmbrăcată în hainele pragmatismului. În executivul european – două etaje mai jos faţă de stratul de care am amintit – subzista personaje “aplicate” tip Gunther Oettinger care, replicând la insuccesul Nabucco a conchis în maniera patetică a unui lumpen proletar căzut în cugetare sub efectul unei băuturi spirtoase că “la urma urmei totul se reduce la bani”.

Dacă ar fi fost strict aşa, atunci la ce bun Uniunea Europeană însăşi? Sau fondurile de coeziune menite să egalizeze socialul pe principiul vaselor comunicante? Sau salvarea unor state în pragul falimentului? Sau civilizaţia greco-romană, Renaşterea? În general, de ce intelectul şi nu instinctul primar?

Provincialul vulgar şi grobian e însă, uneori, util în execuţie!

S-ar zice că CFR, Bilderberg sau Trilaterala sunt poezia. În timp ce un Comisar European e “acţiunea” şi puterea însăşi, este proza. De fapt, raportul este comparabil cu acela dintre creier şi muşchi – cu codicilul că muşchiul nu are conştiinţa de sine.

Am încercat să exprim, într-un working lunch, cu liderii unui important partid, o hartă a formării şi implementării deciziei la scară globală, provocat fiind tocmai de subiectul regionalizării care “ne este băgată pe gât de alţii, fără să ne întrebe”. O hartă aşa cum am văzut-o eu. Mă tem, însă, că generaţia mediană a anilor ’50 şi ’60 nu mai poate capta această undă.

Am fost chestionat, de asemenea, cum de au putere “grupurile de reflecţie” dacă nu există nicio conspiraţie? Sau, poate este un truc şi n-au?

Un exemplu – şcoala este chiar Big Data despre care am mai scris. Transformarea conceptului în lege obligatorie pentru cetăţeni nu se produce din senin decât pentru cei neatenţi.

Există, la nivel global, o constelaţie densă de grupuri think-tank care produc scenarii pentru viitor, în baza unor studii şi informaţii privilegiate - de tipul Rand Corporation.

Există, de asemenea, formate grupuri de reflecţie multidisciplinare şi multinaţionale de individualităţi pregnante omogenizate în decenii de dezbatere în echipa de tipul CFR, Bilderberg sau Trilaterala.

Există o pleiadă de forumuri anuale de la Davos la World Policy Conference unde “cercul se lărgeşte” ideile fiind difuzate spre elitele supra-naţionale sau naţionale – mirare mare, prin oameni!!.

Există şi o presă aparte: Foreign Policy, Foreign Affairs, The Economist etc, care rulează ideile şi conceptele prin mediile specializate.

Dar, există oare şi SURSA, centrul care vede viitorul şi lansează provocările? Probabil, nu. Putem vorbi însă despre o comunicare permanentă între aceste grupuri şi instituţii şi despre ideea feed-back-ului dinspre suprafeţe cât mai largi de competenţă.

Perioada de gestaţie a unui concept durează uneori câţiva ani. Alteori, decenii. Timp în care el poate fi întâlnit în spaţiul public, ca o magmă brutăsau puţin prelucrată. Este supus ajustărilor şi corecţiilor şi, ulterior, denumit comercial (branduit).

Big Data a apărut în urmă cu 4-5 ani ca schiţă. În acest an, a primit botezul public în Foreign Affairs. Apoi, a intrat pe agenda Bilderberg, care acum este transparentă. Zeci de alte Forumuri regionale sau globale, informale sau nu, îl vor aborda critic, filtrându-l şi decantându-l.

Apoi, de pe mesele informale – la care participă oficiali ai guvernelor, parlamentari, vectori de opinie va intra pe agenda formală. În UE, vor apărea iniţiative legislative. Se vor dezbate din nou – în premieră, poate, pentru neiniţiaţi. Vor deveni legislaţie europeană prevalentă asupra legislaţiilor naţionale. Ciclul se va închide în mod firesc. Atunci, Big Data se va desface în legislaţie primară şi secundară şi în România. Iar politicienii, ocupaţi cu segmentarea resurselor, se vor mira ca de o girafă intrată pe furiş în living.

Comanditarul unei teme poate fi un guvern, un grup sau o persoană. Validarea se face însă în raport cu răspunsul la o necesitate şi nu prin impunere.

Interesant de semnalat că, în tot acest traseu, România are o reprezentare infimă numeric iar transmisia în mediul elitelor româneşti a “agendei” este îngreunată de puţinătatea spaţiilor de intersecţie dar şi de lipsa apetitului. În acest mod, România se autoprivează de o participare activă din faza primară a ideilor şi este obligată să “înghită” cum am mai spus, producţii care par “forme fără fond”.

Un lider de corporaţie mi-a mărturisit că a văzut o ciornă de hartă a regiunilor europene încă din anii ’90, la sediul său central din Londra. Marele Proiect European, pe care nu-l vedem complet din cauza copacilor a început demult. Cu mult înainte de Comunitatea Oţelului şi Cărbunelui ca viziune şi concept – mamă. Părţile sale componente nu sunt nici măcar intuite a face parte dintr-un întreg. Pentru că această alchimie decizională ne rămâne străină în bună măsură. Regionalizarea este neîndoielnic o parte a destructurării statelor naţionale care se operează pe principiul suportabilităţii şi a cedării benevole de suveranitate.

Marele Proiect European (Statele Unite ale Europei n-au prins, folosesc convenţional această denumire) este o colecţie de piese si faţete: de la arhitectură instituţională supranaţională, trecând prin regionalizare şi până la conceptul de “pozitivare a istoriei” toate aflate în diverse stadii procesuale. Fiecare dintre ele urmează în linii mari, acelaşi ciclu de creştere. A participa şi a întelege sunt imperativele. A forma oamenii acceptaţi la masă e vital pentru viitorul oricărui “trib”.

Legat de regionalizare, singurul avertisment s-ar putea referi la tempoul implementării, care trebuie corelat – cu un uşor delay - pentru a putea studia mişcarea ansamblului şi a fi armonici cu acesta.

P.S. Asist cu uimire la apariţia unui naţionalism post-comunist “de a doua generaţie” promovat, mai “acid”, de un deputat socialist cu inteligenţa fragilă. Poate ar fi cazul ca şcolile de poliţie să nu-şi abandoneze absolvenţii în politică? E de cercetat.



De citit şi

• Ce nu vor ei să ştiţi despre regionalizare şi scopurile sale

2 comentarii :

Riddick spunea...

Tot de la Ora Nouă  (denumirea vine de la "ordinea nouă", desigur...):

Thierry de Montbrial, lider al Bilderberg, la Bucureşti

Unul dintre cei mai importanţi lideri europeni ai Grupului Bilderberg, Thierry de Montbrial, se va afla, pentru trei zile la Bucureşti, începând de miercuri 2 octombrie. Thierry de Montbrial se va afla în dialog cu jurnalistul Cristian Unteanu, în exclusivitate în cadrul emisiunii Adevărul Live , vineri de la ora 11.00.

Pe agenda vizitei în România, se află întrevederi cu Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, prim-ministrul Victor Ponta, prim-vicepreşedintele PDL, Cătălin Predoiu precum şi cu o serie de personalităţi din domeniul politic, economic şi cultural. Cu acest prilej,Thierry de Montbrial va participa la deschiderea noii sesiuni a Clubului România ce are ca subiect raportul RAMSES şi va lansa, sub auspiciile Băncii Naţionale a României şi Academiei Române , lucrarea bilingvă „Penser l Europe. A gândi Europa”, prefaţată de Acad.Eugen Simion.

Potrivit unor surse, în cursul acestei vizite se va discuta şi posibilitatea ca, la finalul anului 2014 să se organizeze la Bucureşti cea de-a şasea ediţie a World Policy Conference. Evenimentul reuneşte importanţi decidenţi mondiali, lideri de opinie de statură internaţională, conducătorii celor mai importante multinaţionale şi organizaţii neguvernamentale pentru a dezbate probleme legate de guvernanţa globală.

Preşedinte al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale, membru în Comitetul Director al Grupului Bilderberg încă din 1976 şi al altor organisme globaliste informale, de Montbrial este apreciat de mediile informate drept un „emisar neoficial” pentru România, el efectuând numeroase vizite în ţara noastră, începând cu 1990.

http://www.oranoua.ro/thierry-de-montbrial-lider-al-bilderberg-la-bucuresti-citeste-mai-mult-adev-romu17nd/

octombrie 03, 2013

Riddick spunea...

Budapesta. Anii ’90. Colonelul SIE Teodor Dorobanţu acţionează sub umbrela ambasadei noastre. În paralel, Marius Stoian este corespondentul „Evenimentului zilei“. Acolo, în capitala Ungariei, cei doi se cunosc şi se împrietenesc. Apoi, se înrudesc: soţii Teodor şi Doina Dorobanţu îi năşesc la cununie pe Marius şi Daniela Stoian.

Chişinău. 1998. Stoian devine corespondentul din Republica Moldova al postului TV Antena 1 şi al ziarului „Jurnalul Naţional“. În acelaşi timp, conduce „Fundaţia Moldo-Română pentru Comunicare şi Mass-Media“ - un ONG despre care surse din serviciile secrete susţin că ar fi o „interfaţă“ a SIE de spionaj la Chişinău. Totodată, Stoian fondează şi coordonează „Jurnalul Naţional - ediţia de Chişinău“ - acum, închis.

Bucureşti. 2001-2003. Regimul PSD îi oferă lui Stoian un post de consilier în guvernul Năstase. El are un avantaj în plus: e bun prieten cu ministrul PSD-ist al turismului - controversatul Dan Matei Agathon. În acest context, Marius Stoian este numit managerul scandalosului proiect „Dracula Park“, bazat pe subscripţiile băneşti ale populaţiei. Proiectul eşuează, iar Marius Stoian fondează cotidianul „Ştirea Zilei“ - despre care presa vremii dezvăluie că e controlat de Dan Matei Agathon, prin interpuşi. Ziarul de partid moare repede.

Chişinău. 2005. În septembrie, Marius Stoian ajunge director regional al „Open Black Sea Project Association“ - un proiect multietnic conceput ca o „celulă de criză“ pentru problematica Mării Negre. Într-un interviu acordat ziarului „Timpul“ din Chişinău, Stoian declară: „Noi vrem să spargem «codurile diplomatice» şi să impunem un concept nou: diplomaţia non-guvernamentală de gherilă. Adică o structură suplă, care să opereze cu un limbaj normal, accesibil“. Nici proiectul „Open Black Sea“ nu e străin de spionajul românesc, susţin sursele EVZ.

Bucureşti. 2006. În decembrie se înfiinţează firma Plus Concept& Consulting SRL. Acţionarii (fiecare deţine 25% din companie) sunt: Mirela Isac - soţia generalului SIE Adrian Isac; Doina Dorobanţu - soţia colonelului SIE Teodor Dorobanţu, şi Daniela Stoian - soţia lui Marius Stoian. Cei doi înalţi ofiţeri SIE sunt încă activi, dar nevestele ies în faţă la afaceri. Al patrulea asociat este Mugur Preda - fost căpitan de Securitate în Ploieşti, pe vremea lui Ceauşescu. Din 1995, Preda, ajuns colonel, conduce secţia „Doi ş’un sfert“ (actuala Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă) din Prahova - serviciul de informaţii al Ministerului de Interne. „Firma Plus Concept&Consulting SRL a fost creată pentru a opera pe piaţa imobiliară. Până să-l cunosc, nu ştiam că Mugur Preda a fost şi el ofiţer de informaţii“, susţine Adrian Isac.

Bucureşti/Belgrad. 2008. Prezentul îl găseşte pe „naşul“ Teodor Dorobanţu în post la Belgrad, iar pe „finul“ Marius Stoian la şefia ziarului „Interesul Public“. Mândru de importanţa sa, Stoian declară pentru EVZ: „Cu generalul Isac am o relaţie veche, se pierde în negura timpului. Eu mă mişc în zone mai rarefiate...“.

Mai concret, Adrian Isac risipeşte misterul: „Pe Marius Stoian l-am cunoscut, acum câţiva ani, la o petrecere organizată de Teo Dorobanţu. Ei sunt naşi-fini. Nu scrieţi de Teo pentru că el, acum, e în Ministerul Afacerilor Externe (MAE)“. MAE îl completează într-o adresă oficială remisă EVZ: „(...) vă informăm că domnul Teodor Dorobanţu este angajat al MAE, trimis în misiune permanentă la Ambasada României la Belgrad, îndeplinind atribuţii consulare“.

 http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1112-Fo%C5%9Fti-%C5%9Fi-actuali-spioni-ai-Rom%C3%A2niei-s-au-regrupat-%C3%AEntr-o-re%C5%A3ea-financiar%C4%83-%C2%84Cupola%C2%93%281%29