De-moralizarea României (II)

Ţăranul Amar



Familia Ortodoxă:

• partea I

Continuăm în această ultimă parte să prezentăm ideile lui Tomas Schuman privind modul în care un stat poate fi subminat pe linie ideologică. În cartea sa „Scrisoare de dragoste pentru America”, Tomas Schuman (pe numele sau adevărat Iuri Bezmenov, fost agent secret KGB până în anii ’70) prezintă etapele „de-moralizării” – termen ce descrie procesul de disoluţie morală a unui popor. Din nefericire pentru noi, informaţiile sale, cât şi concluziile care se desprind, se pot pune foarte uşor în legătură cu situaţia actuală a României. Să fie oare acest lucru întâmplător?

În interviul luat D-lui Eugen Jercan în ultimul număr al revistei, se constata că există în România cel puţin o sută de organizaţii non-guvernamentale care promovează aşa-zisa toleranţă, drepturile omului şi „valorile democraţiei”. De fapt, după cum observa directorul executiv al „Asociaţiei părinţilor pentru o educaţie sănătoasă”, din punctul de vedere al familiei şi al valorilor educaţionale, numitorul comun al activităţii acestor asociaţii îl constituie lupta pentru introducerea educaţiei sexuale în şcoli, pentru drepturi sexuale şi reproductive, ca şi împotriva oricărei implicări a Bisericii în educaţia copiilor şi viaţa societăţii.

Ce-i determină pe aceşti oameni să lupte, practic, pentru disoluţia morală a poporului român prin subminarea educaţională a sănătăţii mentale şi spirituale a copiilor şi tinerilor? Răspunsul îl găsim în cartea lui Schuman, în analiza pe care o face nivelului doi al de-moralizării culturii, gândirii şi vieţii unui popor. El arată că acest proces trebuie să se extindă de la structurile juridice, de apărare şi securitate, până la organizaţiile non-guvernamentale.

Un război invizibil şi agresiv

Într-adevăr, o parte dintre organismele non-guvernamentale joacă astăzi un rol esenţial în disoluţia morală, în răspândirea plăgii desfrâului şi a violenţei în societate. Ele poartă un război invizibil şi agresiv, de care forţele armate convenţionale nu ne pot apăra. Și asta pentru că impun în mod legal în spaţiul public regulile, actele şi comportamentele ce produc schimbări în politicile publice – formale şi informale – care definesc practic viaţa societăţii, de la individ, grupuri, şi până la nivelul mai larg al comunităţii şi mediului social în ansamblul lui [1]. Iar prin aceste activităţi se diseminează şi în România ideologii şi mode intelectuale care fac ravagii în Occident: secularism, umanism, homosexualism, globalism, europenism, feminism, ecologism.

Desigur că doar o parte dintre organizaţiile non-guvernamentale se încadrează în această tipologie; acestea sunt însă cele mai active social şi ideologic prin faptul că sunt susţinute cu mari sume de bani, care, de cele mai multe ori, provin la început din străinătate. Aceşti vectori ai schimbării ce se insinuează în societate ca un fel de „glas al poporului” sau expresie a conştiinţei publice sunt dirijaţi în societatea actuală prin mecanisme şi organisme transnaţionale, globaliste, care îşi recrutează reprezentanţii dintre studenţii mai liberali şi deschişi compromisurilor morale, pregătindu-i pentru a le reprezenta interesele ideologice. De exemplu, prin intermediul proiectelor şi a programelor europene de tineret, se promite dobândirea diferitelor competenţe şi abilităţi ce atrag numeroşi tineri. Dar, în realitate, odată cu dobândirea de noi competenţe, tinerii vor fi reeducaţi prin tehnicile educaţiei non-formale, şi automat vor deveni agenţi de schimbare şi multiplicare – cu sau fără cunoştinţa lor.

Aceşti oameni, chiar dacă la început sunt atraşi mai mult de câştigurile uşoare şi semnificative ce li se asigură, plus călătorii în străinătate pentru tot felul de training-uri şi divertisment, în timp ajung să creadă cu toată puterea în minciuna pe care o propovăduiesc, ca rezultat al spălării creierului la care au fost supuşi. De fapt nu este vorba atât de credinţă, cât de identificarea psihologică cu un anumit mod de viaţă, în care transpar foarte clar chiar convingerile pe care le răspândesc. Căci, după cum observa Giordano Bruno – magicianul-savant al Evului Mediu, precursor al tuturor sistemelor de manipulare din societatea modernă –, pentru a manipula mintal individul sau mulţimea este necesar ca operatorul procesului magic (în cazul nostru, agentul actului subversiv) să experimenteze el însuşi pasiunile puternice pe care vrea să le transmită. În acest fel, iniţierea într-un mod de viaţă dezorganizat, în care patimile domină raţiunea, este cea mai bună garanţie că acel om va deveni un fidel şi eficient agent al contaminării corpului social cu o concepţie, o viziune şi un mod de viaţă disolutive din punct de vedere moral.

„Totul trebuie împietat”

Schuman, descriind impactul acestor O.N.G.-uri, se întreabă: de ce aceşti agenţi ideologici nu sunt catalogaţi ca agresori şi duşmani? De ce ideea de agresiune este înţeleasă numai din punct de vedere militar, dar nu şi din punct de vedere ideologic?

Unul din cele mai expresive exemple de subversiune simbolică a moralităţii poporului român îl constituie evenimentele pro-homosexuale puternic mediatizate şi organizate în spaţiile-simbol ale românilor, cum a fost proiecţia în cadrul Muzeului Ţăranului Român a unui film de promovare a unei familii de lesbiene, cu aproape doi ani în urmă. Evenimentul nu este singular. S-a mai încercat organizarea unor întâlniri sau conferinţe atât în spaţiul Universităţii din Bucureşti, cât şi în cadrul Bibliotecii Naţionale. Aşadar, nu numai că se încearcă să se monopolizeze discursul mediatic, dar atacul se dă în prezent şi asupra locurilor care centrează cultural şi simbolic viaţa societăţii româneşti.

De ce trebuia să se proiecteze un film de promovare a homosexualităţii în spaţiul-simbol al ţăranului român, dar şi al Crucii pe care Horia Bernea o aşezase în centrul culturii şi civilizaţiei satului românesc? Pentru că totul trebuie împietat. Fiecare reper, fiecare spaţiu sau reper-simbol ce poate aminti sau centra creştin şi valoric viaţa comunităţii trebuie dărâmat, pentru a se putea instaura haosul disoluţiei morale – condiţie sine qua non a surpării statului şi a instaurării noii stăpâniri globale.

De ce aceste acte de agresiune simbolică împotriva unui popor nu mai sunt considerate o ameninţare la adresa păcii şi chiar a vieţii acestuia, ci numai atacurile armate sunt avute în vedere când se discută despre apărare şi securitate?

Desigur că întrebarea poate avea în vedere şi reţelele de socializare gen Facebook şi Twitter sau alte structuri mediatice ale lumii Internetului, care au devenit astăzi platformele unde debutează revoluţiile şi schimbările de regim, după cum am văzut că s-a petrecut deja în Siria, Egipt, Ucraina. Astfel, cele mai democratice mijloace ale libertăţii de exprimare se dovedesc canale ideale pentru destructurarea unei ţări. Și, chiar dacă cetăţenii cunosc efectul acestor tehnologii, nu se pot aduce acuzaţii, tocmai pentru că ele sunt legale. Şi dacă totuşi sunt aduse dovezi şi sunt luate măsuri pentru limitarea efectelor de destabilizare ale acestor mijloace, O.N.G.-urile care „apără” democraţia şi statul de drept, diferiţi intelectuali, analişti sau activişti, împreună cu aparatul de care dispun, vor denunţa public atacul la libertatea de exprimare, atacul asupra drepturilor omului şi asupra „valorilor europene”. Dar agresiunea lor, a acestor agenţi ideologici, cine o va denunţa?

Singura soluţie

Presiunea constantă asupra cetăţenilor, arată Schuman, care simt că încet-încet statul s-a întors împotriva lor, combinată cu o creştere progresivă şi continuă a preţurilor, taxelor şi impozitelor (la comanda diferitelor organizaţii financiare internaţionale), conjugate cu instabilitatea locului de muncă, din cauza căreia oamenii nu-şi mai pot satisface dorinţele hipertrofiate prin tot ceea ce înseamnă act publicitar, va conduce, mai devreme sau mai târziu, la antagonizarea societăţii. Adică nu vom mai fi români în România, ci unii vor fi politicieni, alţii afacerişti, alţii pensionari, alţii funcţionari, altii plătitori de T.V.A., alţii şomeri ş.a.m.d. – ceea ce arată că unitatea şi consensul naţional au fost sparte.

Acum societatea se atomizează şi se antagonizează – proces prin care, potrivit analistului şi gânditorului de origine rusă sus-amintit, se destructurează o zonă vitală a unui stat, anume cetăţenii şi relaţiile dintre ei. Un prim simptom este cel al sentimentului de „nervi întinşi la maxim”, a unui sentiment de aşteptare că „ceva trebuie să se schimbe”. Potrivit lui Schuman, odată ajunşi în acest punct, forţa agresoare (KGB-ul, în cazurile prezentate de el) trebuie să păstreze direcţia disolutivă a statului, care va degenera în „criză”, şi apoi, la ultimul pas, de „normalizare” pe cale armată, după modelul Primăverii de la Praga din 1968. Dar, pentru că România este stat membru U.E. şi NATO, e de presupus că ultimele două etape nu vor avea loc. Însă dacă antagonizarea societăţii este în plină desfăşurare şi ultimele două etape nu pot avea loc, care vor fi etapele finale ale procesului de de-moralizare a României?

În încheierea cărţii sale, Tomas Shuman promitea că o să revină cu un volum dedicat soluţiilor. Lucrul acesta nu s-a mai întâmplat din cauza morţii sale premature şi oarecum subite, în anul 1993, la numai 56 de ani. Totuşi, în prezentările publice ale ideilor sale, el insista asupra faptului că nu pentru orice adevăr omul este dispus să lupte şi să-şi dea viaţa. Nimeni nu se va jertfi ca să apere adevărul logic potrivit căruia 2 + 2 = 4, însă pentru a mărturisi că Dumnezeu este Iisus Hristos, milioane de oameni şi-au dat viaţa de-a lungul istoriei, şi o vor mai face încă până la sfârşitul veacurilor. Aşadar, Tomas Schuman propune întoarcerea la Dumnezeu și promovarea valorilor morale şi creştine ca singura soluţie a crizei la care disoluţia morală a adus societatea modernă.

Și asta pentru că, subliniază Tomas Schuman, valorile morale acţionează ca un liant împotriva tendinţelor centrifuge şi de antagonizare a societăţii, iar credinţa este singura care oferă coeziunea socială pe termen lung, acţionând în acelaşi timp şi ca un factor de înfrânare lăuntrică mai eficientă decât orice normă socială.

Aşadar, pentru a rezista procesului de de-moralizare, Schuman recomanda adâncirea legăturii cu Dumnezeu şi cu aproapele – pentru că numai aşa putem rămâne împreună.

Dan Alexandru Florea

[1] http://www.fpdl.ro/public/training_manuals/ADVOCACY/EN%20ADVOCACY.pdf

Demoralizarea României (I)

Ţăranul Amar



Familia Ortodoxă :

De douăzeci de ani încoace, lumea românească a intrat parcă într-o fierbere, într-o oală sub presiune, la care ne-am deprins să rezistăm plecând de la gândul că schimbarea cere sacrificii – şi acum, încă puţin, mai este nevoie de ele. Dar tot amăgindu-ne (sau lăsându-ne amăgiţi!), am obosit de atâta aşteptare şi, oarecum, am deznădăjuit. Blazarea, nesiguranţa, suspiciunea, irascibilitatea şi multe alte stări de spirit prea puţin pozitive au devenit numitorul comun al ultimilor ani. Cei vârstnici, care nu s-au uitat pe sine în faţa micilor ecrane, observă că lumea nu mai este ca înainte, fără să poată da diagnosticul exact. Tinerii însă nu ştiu ce se întâmplă cu ei, căci altă lume nu au cunoscut. Sunt doar derutaţi şi confuzi, plictisiţi şi deprimaţi, în aşteptarea unei distracţii „şi mai mari”, şi, de ce nu, a Apocalipsei – „hai s-o vedem şi pe asta!” –, cel puţin din perspectiva propriei vieţi. Nu-i mai interesează nimic.

Ce se întâmplă, de fapt? E un semn al timpurilor moderne, pe care noi nu-l înţelegem? O devenire necesară în istoria universală? Sau avem de-a face cu un cancer social care a pus stăpânire pe lume? Răspunsul ni-l oferă, surpinzător, cărţile în care sunt prezentate ingineriile psihosociale prin care este condusă lumea modernă…

Ce sunt aceste aşa-zise inginerii sociale sau cum reuşesc aceste tehnici de manipulare psihosocială să transforme lumea în care trăim, contextul vieţii noastre cotidiane, putem afla din studiile de specialitate, care, în unele cazuri, sunt adunate în cărţi sau tratate precum cel al lui Iuri Bezmenov (1939-1993). Acestea însă nu sunt mediatizate deloc, căci mass-media este tocmai unul din mijloacele principale prin care se desfăşoară procesul transformării. Şi astfel lumea, oamenii sunt convinşi că necazurile lor sunt cauzate de simple coincidenţe nefaste, în timp ce, în realitate, ele nu sunt altceva decât efectul bine țintit al acestor tehnici de manipulare socială.

„Mi-e ruşine să spun că sunt român…”

Iuri Bezmenov, cunoscut în Vest sub numele de Tomas Schuman, a lucrat în KGB sub acoperirea de jurnalist al agenţiei sovietice „RIA Novosti” până la începutul anilor ’70. Această agenţie a acţionat în timpul Războiului Rece ca oficină a KGB-ului pentru spionaj, propagandă, dezinformare şi subversiune. Acestea erau atunci principalele mijloace prin care statul sovietic dorea să-şi înfrângă oponenţii – metode folosite, din păcate, şi astăzi, în contextul războaielor moderne. Schuman a fugit în Vest din New Delhi, India, părăsind astfel KGB-ul. A devenit corespondent al mai multor televiziuni din Canada şi a ţinut numeroase conferinţe pe teme legate de comunism şi subversiune.

În cartea sa „Scrisoare de dragoste pentru America”, el sintetizează principalele etape de transformare a unei ţări: demoralizare, destabilizare, criză, normalizare. Scrisă în 1984, această carte prezintă interes pentru cetăţeanul român datorită punctelor comune dintre tehnicile descrise de autor şi realitatea socială actuală. Ne vom concentra atenţia asupra primei etape, cea de demoralizare, care prezintă numeroase asemănări cu societatea românească de după 1989.

Cu toţii auzim parcă prea des cuvintele „Mi-e ruşine să spun că sunt român” sau „Mai bine pleci afară, că aici mori de foame!”. Cum de s-a ajuns ca nivelul de stimă al poporului român să scadă atât de mult?! [1] Cum este posibil ca românii să-şi aplice asemenea etichete, mai rele decât ar putea să o facă chiar străinii? Schuman arată că acestea sunt efectele demoralizării. Etapa aceasta durează până la cincisprezece-douăzeci de ani. De ce atât de mult? Pentru că aceasta este perioada minimă de educare a unei generaţii (elevi, studenţi, cetăţeni) din ţara-ţintă. Şi, de asemenea, pentru că această perioadă este îndeajuns de lungă ca să iasă de sub percepţia de timp a individului. Este necesar ca toate elementele care s-ar opune acestui proces – precum tradiţia, valorile morale, credinţa – să fie eliminate. În absenţa oricărui liant moral, procesul de subversiune devine mai uşor de realizat.

„Bătălia cea mai grea se dă pentru religie…”

România de după 1989 a intrat în procesul de tranziţie către o societate democratică [2]. Necesitatea acestui proces se subînţelegea în condiţiile în care românii se săturaseră de comunism şi voiau să se îndrepte cât mai repede către standardele occidentale. Ciudat şi, din păcate, prea puţin conştientizat, acest proces de tranziţie nu s-a mai încheiat, rămânând un laitmotiv al devenirii societăţii după 1990. Lumea s-a obişnuit atât de mult cu ideea, că oamenii nu şi-au mai pus întrebarea firească: către ce ne îndreptăm, de fapt? – în condiţiile în care această tranziţie nu se mai opreşte. Şi mai curios a fost că tranziţia nu se desfăşura pe baza unor investigaţii ştiinţifice ale opiniei savanţilor, ci avea ca dreptar instrucţiunile venite de undeva, de departe – de unde însă, nimeni nu poate preciza exact.

Care este semnificaţia acestei tranziţii fără sfârşit prin care a trebuit să treacă poporul român după 1990? Din nefericire, logica ei poate fi urmărită foarte uşor în analiza pe care Tomas Schuman o face cu privire la mijloacele de demoralizare a unei naţiuni.

El împarte etapa de demoralizare pe trei niveluri, la care se opereaza simultan: idei, structuri sociale şi structuri materiale.

La nivelul ideilor, demoralizarea atacă zone esenţiale ale societăţii, precum religia, educaţia, media şi cultura. Acestea sunt „centrii nervoşi” ai oricărei societăţi. Bătălia cea mai grea se dă pentru religie, pentru că ea reprezintă inima unui popor – de aceea, procesul demoralizării urmăreşte discreditarea Bisericii. După studiile prezentate de Schuman, Biserica poate fi discreditată dacă este politizată ori implicată în scandaluri – scandaluri politice, corupţie, instigare la ură, încălcarea drepturilor omului, subminarea autorităţii slujitorilor ei etc. Războiul se duce pe mai multe fronturi: într-un loc se creează un scandal pe tema scoaterii icoanelor din şcoli, în alt loc se ridiculizeaza credincioşii din cauza îmbulzelii la pomeni şi sfinte moaşte (de exemplu, la Sfânta Parascheva de la Iaşi), între timp apar statistici cu taxele percepute de preoţi şi, în paralel, apar reportaje alarmante cu averile preoţilor din România.

Dar cel mai pervers atac este acela care duce discuţia despre Biserică dinspre zona duhovnicească în zona argumentelor legislative, politice şi financiare – exact aşa cum indica Schuman. Sfinţenia Bisericii şi lucrarea ei de mântuire sunt scoase din discuţie, şi rămân doar cifrele şi statisticile: mii de preoţi şi călugări, zeci de mii de biserici, zeci de mii de hectare, milioane de euro, sute de milioane de euro, toate combinate cu acuzaţii. Şi de la aceste date, zise „obiective”, este un pas mic până la argumentele supreme reprezentate de „drepturile omului”, „valorile europene”, „separarea Bisericii de Stat”. Şi imediat se aruncă în spaţiul public şi conceptele-cheie: toleranţă, minorităţi, secularism.

Cu acest tertip de manipulare aparent raţional şi logic, se distruge evlavia şi dragostea pe care românii o au pentru Biserică. Cu emisiuni care prezintă „adevărul”, cu analişti şi intelectuali „obiectivi”, dar atei cu toţii, cu discuţii „imparţiale” şi „deschise”, deşi cu o structură dinainte planificată, românii sunt intoxicaţi cu propaganda antihristică.

Acesta este rezultatul demoralizării pe linie religioasă. Lipsiţi de echilibrul spiritual, de susţinerea pe care credinţa le-o conferă, oamenii devin mult mai vulnerabili în faţa procesului de demoralizare. Nu mai vorbim de faptul cunoscut încă din timpul poporului lui Israel: că principala metodă de cucerire a unui popor este să-l lipseşti de ajutorul real, concret pe care îl poate primi de la Domnul Dumnezeu.

„Sistemul de învăţământ este în declin”

Un alt punct unde demoralizarea loveşte cu perseverenţă este educaţia. În România, sistemul de învăţământ este în declin. Rezultatele de la bacalaureat, dar şi experienţa profesorilor cu fiecare nouă generaţie arată că ceva se petrece cu elevii şi studenţii români. Pe lângă influenţa calculatorului şi a Internetului, educaţia este sectorul unde s-au aplicat cele mai multe schimbări şi reforme, încât elevii sunt derutaţi la maximum. Nivelul ei este scăzut, şi combinat cu declinul reperelor morale (atacul împotriva Bisericii), precum şi cu starea economiei (despre care Schuman arată că este alt sector supus demoralizării), elevii, într-adevăr, devin categoria cea mai confuză şi mai vulnerabilă din societate. Accentul se pune pe elementele cele mai disolutive: schimbări şi reforme permanente, programă şcolară şi testări peste puterile elevilor, eliminarea reperelor morale şi naţionale – şi, peste toate, sentimentul că este inutil ca elevii să facă atâta şcoală când pot să facă bani uşor, cum văd la televizor.

Efectul este deosebit de nociv pentru elevi şi studenţi. Aceştia, odată trecuţi prin procesul demoralizării, devin ei înşişi agenţi ai demoralizării ca viitori cetăţeni români.

Câţi dintre cei care lucrează în învăţământ s-au întrebat în ultimii ani de ce evaluarea profesorilor se face după numărul punctelor acumulate în formări şi nu după performanţele obţinute de elevii pe care ei i-au pregătit? Dacă scopul profesorilor este ridicarea nivelului de pregătire al elevilor, de ce sunt ei obligaţi să plătească tot felul de cursuri de formare şi dezvoltare personală (care, în afară de faptul că le scoate banii din buzunar, mai mult îi epuizează şi chiar le spală creierul, decât să le ridice nivelul profesional şi educativ)? Există măcar un studiu care să demonstreze că aceste formări sunt eficiente pentru dezvoltarea competenţelor educative ale elevilor, cu efect direct în creşterea nivelului clasei şi în succesul şcolar al elevilor pe care ei îi pregătesc?

„Mass-media a fost cucerită”

Media este un alt punct de atac în cadrul procesului de demoralizare. Însă aici apar două elemente noi. Primul: media a încetat să mai fie atacată, pentru că a fost cucerită. Acum ea însăşi a devenit instrumentul prin care este atacată societatea românească. Şi al doilea element: media este singura putere din stat pe care nu a ales-o nimeni. Schuman se întreabă: au fost televiziunile alese de cetăţeni printr-un proces democratic? Atunci cum este posibil ca ele să aibă putere absolută în cadrul societăţii (româneşti, în cazul nostru) de informare/dezinformare a cetăţenilor? Cum este posibil ca televiziunile să-şi aroge dreptul de a crea agenda de preocupări şi percepţii ale cetăţeanului, fără ca nimeni să le fi acordat această putere? Cine le-a ales? Interesele cui le reprezintă?

Schuman explică că un alt element de demoralizare a unui stat este crearea de instituţii nealese democratic, care parazitează structura societăţii – aşa cum sunt, de exemplu, unele posturi de televiziune sau ziare. Ţinând cont de faptul că mass-media are cea mai puternică influenţă în formarea mentalităţilor şi răspândirea curentelor şi modelor sociale, oare nu ar fi fost necesar ca statul să se asigure că acestea reprezintă interesul naţional sau că, cel puţin, nu susţin interese străine, disolutive pentru cultura, identitatea şi credinţa poporului român? De ce oare nu se consideră important faptul că marea parte a mass-media este controlată din străinătate, că derizoriul, falsul şi depravarea guvernează, prin ea, minţile şi conştiinţele oamenilor?

Desigur, televiziunile afirmă că difuzează ceea ce publicul cere – iar publicul afirmă că se uită la ceea ce televiziunile transmit. Însă televiziunile ştiu foarte bine că populaţia poate fi educată prin programe TV, iar scuza că transmit „ce cere publicul” este falsă, pentru că televiziunile sunt cele care stabilesc primele conţinutul şi calitatea programelor, și numai în pasul al doilea publicul ia contact cu acestea.

Promovarea superficialității şi a imoralității

O altă zonă de acţiune a demoralizării este cultura de massă. Prin diferite fundaţii, organizaţii şi burse sunt promovați artişti obscuri, spectacole triviale, trupe şi stiluri de muzică ce încurajează desfrâul, superficialitatea şi imoralitatea, filme homosexualiste, piese de teatru şi picturi iraţionale – şi, în general, tot ceea ce ar promova în rândul tineretului goana după bani, sex şi insubordonarea faţă de valori, tradiţii şi autoritate.

Schuman arată că aceste transformari sociale nu sunt secrete sau invizibile – ci, dimpotrivă, sunt legitime, democratice, la vedere. Cine ar putea susţine că programele de educaţie sexuală din şcoli sunt canalele de demoralizare a tineretului, ce acţionează prin educaţie şi ar trebui interzise? Aceste acuze nu pot fi demonstrate din punct de vedere legal în instanţă – pentru că educaţia sexuală este chiar legală, fiind susţinută de U.E şi O.N.U. Cine ar putea aduce dovezi legale că televiziunea reeducă minţile telespectatorilor şi că ar trebui luate măsuri? Nu se pot aduce nici un fel de acuzaţii, pentru că activitatea televiziunilor chiar este legală, şi legea nu stabileşte ce este şi ce nu este program cu caracter subversiv.

Deci subminarea României prin diferite canale şi mijloace se petrece chiar sub ochii noştri, pentru că este legală, şi nimeni nu poate să o conteste, din moment ce legislaţia românească şi cea europeană protejeaza aceste procese şi „drepturi”.

(va urma)

Dan Alexandru

Articol publicat în numărul 66 (Iunie 2014) al revistei Familia Ortodoxă.

--------------------------------------------
[1] Mai multe informaţii privind profilul psihologic al poporului român conţine studiul „Schimbarea poporului român din ultimul secol, de la spiritul de turmă la complexul inferiorităţii”, realizat de specialiştii de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj (http://activenews.ro/studiu-schimbarea-poporului-roman-din-ultimul-secol-de-la-spiritul-de-turma-la-complexul-inferioritatii_1830528.html).

[2] Silviu Brucan spunea în 1990 că „pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani” – adică românii vor trebui reeducaţi în 20 de ani. Oare s-a confirmat „profeţia” lui Brucan?

Alianţa comunisto/capitalistă (III)

Traducerea articolului "The Communist-Capitalist Alliance", apărut la Radio Liberty.

• prima parte
• partea a doua

Partea a III-a

Drag prieten al Radio Liberty,

„O realizare remarcabilă a liderilor, atât din ​​administrația Eisenhower cât și din cea Kennedy, este perfecțiunea lor în tehnica manipulării știrilor și a limbajului, în așa fel încât să facă negrul să pară alb - făcându-i pe oameni să creadă ceva care în mod evident nu este aşa precum pare.” [1]
„Ajutorul nostru pentru rebelii comuniști, în timpul războiului care a durat șapte ani, s-a ridicat la aproximativ 73 de milioane de dolari; dar ajutorul nostru psihologic și frățesc dat lor a fost enorm. În cadrul ONU și la reuniunile internaționale, oficialii Statelor Unite ale Americii au lucrat pe ascuns cu oficialii sovietici la stârnirea urii, peste tot prin Africa, Asia și America Latină, împotriva puterilor coloniale europene.” [2]
„S-ar fi putut ca acum două săptămâni (adică, atunci când Departamentul de Stat a sistat discuțiile privind ajutorul pentru Algeria), Departamentul de Stat să nu fi fost sigur că Ben Bella era în tabăra inamică și nu a vrut să irosească ajutorul SUA pe un stat care s-ar putea dovedi a fi prietenos ? Când a sosit momentul critic, Algeria a fost împotriva noastră. Această dovadă de sfidare se pare că a fost suficientă pentru a restabili credința Departamentului de Stat în Ben Bella și pentru a programa Algeria pentru un viitor ajutor american.” [3]

Celor mai mulți le este greu să creadă că există o alianță secretă între oamenii răi care conduc lumea comunistă și oamenii puternici care controlează națiunea noastră, dar alianţa a existat încă de la începuturile comunismului, și a fost cu grijă ascunsă. Dacă vă îndoiți de validitatea acestei declarații, vă sugerez să citiți cartea mea, cărțile profesorului Sutton, cărțile profesorului Quigley, și cartea lui Rene Wormser, și editorialele Radio Liberty din martie, aprilie și mai 2007. [4]
Au mai încercat și alți cercetători să demaște alianța „comunisto-capitalistă”, dar au eșuat în mod invariabil, deoarece oamenii puternici care controlează națiunea noastră controlează, de asemenea, cea mai mare parte a mass-mediei americane și suprimă informația.

Acest editorial Radio Liberty se bazează pe un segment din 12 noiembrie 1962 din The Dan Smoot Report, intitulat „It Helps to be a Communist” („Merită să fii comunist”). Cuvintele lui Dan Smoot sunt reproduse cu litere îngroșate; răspunsul meu este scris cursiv.

„O realizare remarcabilă a liderilor, atât din ​​administrația Eisenhower cât și din cea Kennedy, este perfecțiunea lor în tehnica manipulării știrilor și a limbajului, în așa fel încât să facă negrul să pară alb - făcându-i pe oameni să creadă ceva care în mod evident nu este aşa precum pare.”

Situația este mult mai rea astăzi. Aproximativ cincizeci (50) de corporații controlau mass-media în 1962, azi cinci (5) megacorporaţii controlează 90-95% din mass-media americană. [5]

Am luat pentru prima dată cunoștință de cenzura care exista în SUA, în 1962, când am citit un articol din San Francisco Chronicle, care spunea:

„Premierul Ben Bella a defilat azi în Alger în fruntea trupelor sale, în uralele mulțimii.”

În acel moment m-am întrebat cine era Ben Bella. Era un comunist sau un anticomunist ? Mai târziu în acea zi, am citit aceeaşi ştire într-un alt ziar, dar de data aceasta articolul spunea:

„Premierul Ben Bella a defilat azi în Alger în uralele mulțimii, în fruntea trupelor sale echipate de către comunişti.” (subliniere adăugată - ed)

Restul articolului era identic. Am fost șocat. Cineva a șters în mod intenționat cuvintele „echipate de către comunişti” din primul articol pentru a ascunde faptul că Ahmed Ben Bella era cu comuniștii. Literalmente, acest eveniment a fost cel care a schimbat cursul vieții mele.

„În fiecare an, în timpul luptei legislative pe chestiunea ajutorului extern, președintele nostru afirmă răspicat... că ajutorul nostru pentru țările subdezvoltate este necesar pentru a le salva de la comunism. Argumentul este că țările subdezvoltate sunt atât de sărace și de slabe încât dacă nu le dăm ajutoare se vor îndrepta spre comunism. Odată ce devin comuniste, ele vor dobândi, cumva, o forţă suficient de puternică pentru a ne distruge. Astfel, ne salvăm pe noi înșine de la distrugere prin acordarea de ajutoare națiunilor subdezvoltate.”

SUA finanțează în mod curent guvernele procomuniste și subminează guverne anticomuniste. SUA au tăiat în 2006 livrările militare către regele Nepalului și au ajutat la instalarea unui regim maoist în această țară. [6]

„Acest argument remarcabil a fost folosit atât de mult încât mulți oameni par totuşi să-l creadă, deși observaţiile arată în mod clar că ajutorul nostru străin finanțează cucerirea comunistă a zonelor subdezvoltate. Examinați câteva cazuri izbitoare.

CAZUL ALGERIEI

În 1954, Ben Bella a organizat în Algeria FLN (Frontul de Eliberare Națională), o organizație comunistă teroristă, care să lupte pentru independența Algeriei de Franța și apoi să facă din Algeria o națiune comunistă.

La 1 noiembrie 1954, Ben Bella a dat ordin către FLN să masacreze un număr mare de musulmani. Acesta a fost începutul unui război lung și oribil. Comuniștii lui Ben Bella vor masacra musulmani și vor da vina fie pe armata franceză fie pe civilii europeni - stârnind astfel ura care va duce la atacurile musulmanilor împotriva europenilor, şi la acțiune din partea francezilor.”

Mass-media din SUA menționează rareori masacre masive comuniste, dar condamnă și regretă actele de violență comise de către guverne anticomuniste.

„Statele Unite au susținut ambele părți ale acestui război sângeros. Ajutorul nostru către Franţa a fost masiv, și a avut scopul să îi permită să își respecte angajamentele sale ca aliatul nostru principal din cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Franța a folosit ajutorul nostru, cu toate acestea, pentru a duce războiul din Algeria.

Ajutorul nostru către rebelii conduşi de comunişti în timpul războiului care a durat şapte ani s-a ridicat la suma de 73 milioane dolari; dar ajutorul nostru psihologic şi cel frăţesc a fost enorm. În cadrul ONU şi al întâlnirilor internaţionale, oficialii Statelor Unite au lucrat mână-n mână cu oficialii sovietici pentru a înteţi focul urii, de la un capăt la celălalt al Africii, Asiei şi Americii Latine, împotriva puterilor coloniale europene. De atunci Franţa, deşi utiliza ajutorul nostru pentru a lupta în Algeria, ne-a urât pentru ceea ce făceam împotriva lor, în problema algeriană. Pe de altă parte, teroriştii comunişti ai lui Ben Bella au creat şi răspândit  pe scară largă printre algerieni ura împotriva noastră, pentru că francezii utilizau bani şi echipamente americane în lupta împotriva algerienilor."
 
Nouăzeci şi şapte la sută din ajutorul străin trimis în Rusia în primul război mondial a ajuns la comunişti [7], băncile şi corporaţiile SUA  au finanţat naziştii înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial [8], oficialii SUA au trimis sovieticilor matriţele pentru moneda din zona de ocupaţie a SUA după al doilea război mondial [9], SUA a finanţat Uniunea Sovietică care a furnizat arme către Viet Cong în timpul războiului din Vietnam [10], SUA finanţează guvernul pakistanez care finanţează ISI ce finanţează forţele talibanilor care omoară acum soldaţi americani în Afganistan [11], şi tot SUA furnizează arme către anumite forţe sunite care luptă împotriva soldaţilor americani în Irak. [12]

„Pe 22 octombrie 1956 francezii l-au arestat pe Ben Bella şi l-au ţinut în închisoare pentru cinci ani şi jumătate. În timp ce era în închisoare, munca sa a fost continuată de FNE sub conducerea lui Ben Khedda şi a altora.
 
La 2 iulie 1957 John F. Kennedy (pe atunci senator) a introdus în Senat o rezoluţie cerând SUA să sprijine mişcarea de independenţă din Algeria.
 
La 19 septembrie 1958, liderii FNE au format la Cairo Guvernul Provizoriu al Republicii Algeriene. Ben Bella, pe atunci încă în închisoare, a fost numit vicepremier, locul al doilea din guvern.
 
La 7 octombrie 1960 Hruşciov a extins recunoaşterea diplomatică a guvernului provizoriu.
 
La 27 august 1961, Ben Khedda (un cunoscut revoluţionar "dur", care conducea operaţiunile FNE ) a fost "ales" noul premier al Guvernului Provizoriu. Ben Bella, încă în închisoare, şi-a păstrat locul, ca numărul doi.
 
La 18 martie 1962 s-a semnat armistiţiul între Franţa şi insurgenţii algerieni. 

Ben Bella a fost eliberat din închisoare la scurt timp după ce s-a semnat armistiţiul.

La 19 martie 1962 ziarul New York Herald Tribune a relatat că 72 de veterani ai FEN au ajuns în Cuba pentru a antrena terorişti şi insurgenţi cubanezi.

La 1 iulie 1962 Franţa recunoşte independenţa Algeriei.
 
La 3 iulie 1962 preşedintele Kennedy recunoaşte independenţa Algeriei dar amână stabilirea relaţiilor diplomatice până la formarea unui guvern care poate demonstra că deţine controlul efectiv asupra ţării.

Folosind tacticile comuniste în care era expert, Ben Bella a eliminat toată opoziţia şi a falsificat alegerile după sistem sovietic, dând votanţilor ca unică posibilitate de vot doar pentru candidaţii lui Ben Bella.

La 26 septembrie 1962 Ben Bella a devenit premier, făgăduind în primul sau discurs să creeze prosperitate şi stabilitate în "Republica Socialistă Algeria". Ca nume şi ca scop, Ben Bella şi-a modelat programul său după programul comunist al URSS.

La 29 septembrie 1962 preşedintele Kennedy a recunoscut pe deplin guvernul "socialist" al lui Ben Bella.

Pe 7 octombrie 1962 Ben Bella a ajuns la New York cu ocazia admiterii Algeriei în ONU. Prima sa acţiune oficială a fost să-l viziteze la hotelul Dryden pe Osvaldo Dorticos Torrado, preşedintele Cubei. Ziarul New York Times din 8 octombrie a avut pe pagina principală poza lui Ben Bella şi a lui Dorticos într-o îmbrăţişare caldă şi zâmbitoare.

În aceeaşi dimineaţă - pe 8 octombrie - Dorticos a vorbit la Adunarea Generală ONU descriind SUA în termeni extremi şi severi. Ben Bella era prezent în audienţă, ascultând. În acea după amiază - pe 8 octombrie - Algeria lui Ben Bella a fost admisă ca cel de-al 109-lea stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Adlai Stevenson (delegatul SUA la ONU) a vorbit în faţa Adunării Generale urând bun venit noului stat membru, lăudând elocvent "tăierea lanţurilor" care "ţineau legat poporul algerian" şi pledând ca SUA, din taxele cetăţenilor săi, să ajute Algeria "să-şi rezolve dificultăţile economice şi tehnice".

Pe 9 octombrie 1962 Ben Bella s-a adresat Adunării Generale a ONU. El a proclamat "neutralitatea" Algeriei şi a cerut ca şi China comunistă să fie admisă în ONU. A anunţat, de asemenea sprijinul pentru mişcările subversive "naţionaliste" (cele mai multe, dominate de comunişti) de prin Africa - în Angola, Rhodesia, Africa de Sud, şi din sud-vestul Africii.

Pe 12 octombrie Mohammed Khemisti, ministrul de externe al lui Ben Bella a vorbit la Adunarea Generală a ONU. Dl. Khemisti a proclamat şi el "neutralitatea" Algeriei în timp ce sprijinea mişcările comuniste "naţionaliste" din Africa. Dl. Khemisti a spus că guvernul lui Ben Bella "respinge capitalismul, ca fiind nepotrivit", reafirmând că Algeria va lua "drumul socialismului”. Khemisti l-a elogiat pe Castro şi a denunţat "eforturile de a ataca şi submina regimul politic ales de poporul prieten al Cubei" ca fiind o ameninţare împotriva păcii internaţionale.

Khemisti a susţinut poziţia sovietică cu privire la chestiunea Berlinului folosind, într-adevăr aceeaşi frază ca cea a lui Hruşciov atunci când discuta reglementarea problemei germane. Khemisti spunea că această criză berlineză trebuie rezolvată având la bază "recunoaşterea realităţilor situaţiei germane".

Trei zile mai târziu, pe 15 octombrie, preşedintele Kennedy i-a făcut lui Ben Bella una dintre cele mai prietenoase şi pretenţioase primiri oferite unui vizitator străin în Statele Unite ale Americii. Vă prezint mai jos fragmente din relatările din The New York Times despre acel eveniment :

„Premierul Algeriei, Ahmed Ben Bella, a fost primit astăzi cu un nou tip de întâmpinare la Casa Albă : un salut de 21 de salve de tun pe peluza Casei Albe. Preşedintele Kennedy l-a asigurat de asemenea de sprijinul său.... În cursul vizitei, atât în public cât şi în privat, dl. Ben Bella a evidenţiat problemele presante ale economiei Algeriei, "nealinierea" ei şi "anticolonialismul" politicii externe, şi "socialismul" politicii interne…. La ceremoniile de la Casa Albă , dl. Ben Bella a remarcat faptul că preşedintele Kennedy, pe vremea când era senator, a sprijinit autodeterminarea Algeriei, în 1957.... Preşedintele l-a descris pe dl. Ben Bella, care şi-a petrecut cinci ani într-o închisoare din Franţa ca fiind un mare patriot.... Dl. Ben Bella a fost primul şef de stat care a fost salutat de preşedintele Kennedy pe peluza de sud a Casei Albe. Gărzile de onoare care participau la ceremonie şi The Army Band, au trebuit să înveţe imnul naţional al Algeriei, "Hassaman", dintr-o înregistrare .... iar drapelele variat colorate ale celor 50 de state au fost arborate pe peluza de sud. Trompeţii armatei au dat onorul de la balconul primului etaj al Casei Albe. Salutul celor 21 de salve de tun a răsunat din parcul prezidenţial, de la numai 250 de metri depărtare. Noul aranjament a fost creat din dorinţa dl. Kennedy de a-i oferi dl. Ben Bella un salut de bun sosit deosebit.... Ceremonia a fost urmată de o întâlnire "de afaceri" în biroul preşedintelui şi de un prânz la Casa Albă pentru dl. Ben Bella. Printre cei prezenţi erau: Mohammed Khemisti, ministrul afacerilor externe.... Dl. Ben Bella a mulţumit preşedintelui pentru ajutorul oferit de când au fost semnate acordurile de pace franco-algeriene la Evian-les-Bains în luna martie.... Mai mulţi oficiali bine informaţi au prevăzut că cererile algeriene de echipe ale Peace Corps, de asistenţă tehnică şi posibilitatea acordării de împrumuturi, ar fi primite cu o favorabilă consideraţie odată ce algerienii şi-ar finaliza elaborarea propriilor planuri economice pe termen lung.... Dl. Ben Bella a fost găzduit la Blair House, casa de oaspeţi prezidenţială."

Observaţi în continuare referirea respectoasă din New York Times la Fidel Castro - Dr. Castro. Oare de ce articolul nu a menţionat despre Castro, că a ţinut simulacre de procese şi a executat mii de cubanezi nevinovaţi după ce a venit la putere în 1959 ?

„În ziua următoare, pe 16 octombrie 1962, Ben Bella a plecat în Cuba unde a primit un alt salut de 21 salve de tun. Iată extrase dintr-o relatare a The New York Times referitoare la acel eveniment:

„Premierul Algeriei, Ahmed Ben Bella, a ajuns astăzi în Cuba pentru o vizită de 24 de ore. Premierul Fidel Castro a folosit această ocazie pentru a lansa un atac vitriolant împotriva SUA. Dr. Castro a denumit vizita domnului Ben Bella în ciuda "ostilităţii yankee imperialiste" împotriva Cubei, "un act de curaj... un gest pe care nu-l vom uita niciodată...." Dl. Ben Bella a răspuns că fiecare algerian "ştie, a iubit şi a admirat" revoluţia lui Castro, "în toate fazele ei", inclusiv "modul extraordinar în care a avansat şi progresele pe care le-a făcut, în ciuda manevrelor forţelor inamice...." A spus că este "cu adevărat fericit" şi "adânc emoţionat" să viziteze Cuba şi că doreşte să transmită cubanezilor şi guvernului lor "mulţumirile noastre pentru sprijinul frăţesc pe care ni l-aţi dat, în ciuda enormelor dificultăţi". Dr. Castro şi cabinetul său erau la aeroportul Jose Marti când a aterizat dl Ben Bella. Tancurile sovietice care încercuiau aeroportul au făcut să răsune salutul a 21 de salve de tun. Dr. Castro alături de preşedintele Osvaldo Dorticos Torrado a fost primul care l-a întâmpinat pe liderul algerian.... Mii de cubanezi au fost aduşi la aeroport ca să-l întâmpine, la ordinul Guvernului. Steaguri şi fanioane au fluturat. Tunurile au bubuit când Dr Castro şi Dl. Ben Bella s-au îmbrăţişat, în stil latino-american, în aplauzele răsunătoare ... O fanfară militară a interpretat imnul naţional cubanez şi pe cel algerian.... Urările de bun-venit le-au depăşit pe cele acordate astronautului sovietic, maiorul Iuri Gagarin, atunci când a vizitat Cuba imediat după zborul său în spaţiu.”

Ajutorul pentru care Ben Bella i-a mulţumit Cubei în mod public n-a fost mai mult decât o expresie de prietenie. Ajutorul pentru care Ben Bella, cu o zi înainte, i-a mulţumit lui Kennedy (în privat) însemna: produse alimentare precum cereale si lactate (în valoare de 450 de milioane de dolari), plus 11.000 de corturi militare pentru adăpostul refugiaţilor, un spital de campanie al US Air Force cu 60 de paturi, 10 unitaţi sanitare mobile şi o echipă de 25 de medici şi personal sanitar într-un spital din  Alger.

La 22 octombrie 1962 (la o săptămână după generoasa recepţie de la Casa Albă), Preşedintele Kennedy şi-a anunţat carantina asupra Cubei.

La 23 octombrie 1962 Departamentul de Stat a dat dispoziţii către Agency for International Development (agenţia pentru ajutor extern) să sisteze planurile oficiale şi discuţiile pentru ajutorul economic acordat Algeriei. "Motivul aparent" (conform New York Times care citează un oficial american anonim) a fost că Departamentulul de Stat i-a displăcut vizita lui Ben Bella în Cuba, imediat după cea făcută lui Kennedy.

Acest "motiv aparent" nu este chiar foarte aparent, pentru că preşedintele Kennedy şi Departamentul său de Stat ştiau că Ben Bella va vizita Cuba în ziua urmatoare recepţiei de la Washington.

Pe 24 octombrie Ben Bella a fost de partea lui Castro, îndemnând SUA să abandoneze baza sa navală de la Guantanamo.

La 27 octombrie 1962 Consiliul de Miniştri al lui Ben Bella a emis un comunicat care considera criza cubaneză având drept cauză "acţiunile SUA împotriva Cubei.”

În aceeaşi zi - 27 octombrie - The New York Times a aflat (din nou, de la oficiali anonimi) că departamentul de Stat a ordonat reluarea planurilor şi discuţiilor pentru ajutorul SUA în Algeria.”

Observaţi succesiunea evenimentelor. Ea a fost gândită ca să deruteze poporul american şi să ascundă faptul că SUA urmează să finanţeze regimul comunist al lui Ben Bella.

„Speculând acest lucru, Dallas Morning News spunea, într-un editorial din 6 noiembrie 1962:

Aproximativ acum două săptămâni (atunci când Departamentul de Stat a sistat discutiile privind ajutorul către Algeria) Departamentul de Stat nu era sigur că Ben Bella era în tabăra inamică și nu a vrut să irosească ajutorul SUA pe un stat care s-ar putea dovedi a fi prietenos ? 

Când a sosit momentul critic, Algeria a fost împotriva noastră. Această dovadă de sfidare se pare că a fost suficientă pentru a restabili credința Departamentului de Stat în Ben Bella și pentru a programa Algeria pentru un viitor ajutor american.”

De ce a răsturnat SUA regimul anticomunist al generalului Chiang Kai-Shek din China (1949) [13], regimul anticomunist al preşedintelui Batista din Cuba (1959) [14], regimul anticomunist al generalului Somoza din Nicaragua (1979) [15], regimul anticomunist al Şahului din Iran (1979) [16], regimul anticomunist al lui Ian Smith din Rhodesia (1980) [17] şi regimurile anticomuniste din Nepal, Africa de Sud, Africa de Sud-Vest şi Angola ?

„Dallas Morning News aduce în discuţie un punct interesant: dăm ajutoare naţiunilor "subdezvoltate" pentru că liderii lor sunt comunişti care şi-au dovedit ura împotriva SUA şi a capitalismului ?"

Vă sugerez să recitiţi acest editorial şi să vă întrebaţi singuri de ce Departamentul de Stat a decis să-l ajute pe Ben Bella, când era evident că este în tabăra comunistă. Nu poate fi înţeleasă semnificaţia oricărui eveniment politic care a avut loc de la al doilea război mondial încoace dacă nu se recunoaşte existenţa unei alianţe comunisto-capitaliste şi dacă nu se înţelege forţa ocultă care energizează această alianţă.

Există o mulţime de informaţii suplimentare în The Dan Smoot Report din 12 noiembrie 1962. Trebuie să continuăm să încercăm să trezim poporul american în faţa pericolului cu care ne confruntăm.

Media controlată de establishment a scăzut tonul discuţiilor despre un război iminent între SUA şi Iran, dar încă mă tem că este numai o problemă de timp până când acest lucru se va întâmpla. Rugaţi-vă să nu am dreptate, pentru că acest lucru va precipita o criză financiară, prăbuşirea burselor, devalorizarea dolarului şi posibilitatea distrugerii statutului său de monedă "rezervată". Vă sugerez să vă faceţi planuri în acest sens.

Preşedintele Bush se plânge că nu poate să securizeze graniţa de sud sau să impună legea imigraţiei pentru că Senatul a respins proiectul de amnistiere [a imigranţilor ilegali din SUA], Amnesty Bill. La aproximativ trei zile de la respingerea proiectului, poliţia din Londra a descoperit două bombe artizanale într-o maşină. Iar în ziua următoare doi bărbaţi asiatici şi-au dat foc la maşină în aeroportul din Glasgow, Scoţia. Oare, vor fi şi la noi în SUA astfel de explozii pentru că poporul american a respins legislaţia amnistierii ?

Trebuie să continuăm presiunea mai departe pentru că nu avem altă direcţie de urmat. Amintiti-vă avertismentul profetic al lui Winston Churchill:

„Dacă nu veţi lupta pentru dreptatea voastră atunci când puteţi să câştigaţi cu uşurinţă fără vărsare de sânge; dacă nu veţi lupta când victoria voastră este sigură şi nu foarte costisitoare; s-ar putea să ajungeţi la momentul când va trebui să luptaţi când veţi avea totul împotriva voastră şi doar o mică şansă de supravieţuire. S-ar putea chiar să fie încă şi mai rău. S-ar putea sa trebuiască să luptaţi când nu mai este nicio speranţă de victorie, pentru că este mai bine să pieriţi decât să trăiţi ca sclavi." [18]

"If you will not fight for right when you can easily win without blood shed; if you will not fight when your victory is sure and not too costly; you may come to the moment when you will have to fight with all the odds against you and only a precarious chance of survival. There may even be a worse case. You may have to fight when there is no hope of victory, because it is better to perish than to live as slaves."

Armele noastre sunt adevărul şi dreptatea, fiindcă îl urmăm pe Domnul.

Barbara şi cu mine apreciem sprijinul vostru credincios şi rugile voastre.

Al vostru întru Cristos,

Stanley Monteith


REFERINŢE

1.The Dan Smoot Report, November 12, 1962, Vol. 8, No. 46, p. 361-362.
2. Ibid., p. 362.
3. Ibid., pp. 361-365.
4. Most of the books are available from Radio Liberty by calling 800-544-8927. Antony Sutton's trilogy, "Western Technology and Soviet Economic Development" is available from the Hoover Institution, or www.Amazon.com
5. Ben Bagdikian, The New Media Monopoly, Beacon Press, 2004, p. 27.
6. http://newsblaze.com/story/20060318153820nnnn.nb/topstory.html p. 3.
7. Herbert Hoover, The Memoirs of Herbert Hoover: Years of Adventure 1874-1920, The Macmillan Company, New York, 1952, p. 420.
8. http://www.democraticunderground.com/articles/02/04/05_killing.html p.1.
9. http://www.archives.gov/publications/prologue/2002/fall/berlin-black-market-1.html p.4.
10. www.radioliberty.com, March 2007 letter.
11. http://www.atimes.com/atimes/South_Asia/EK26Df03.html p.2.
12. http://www.guardian.co.uk/Iraq/Story/0,,2100698,00.html p. 1.
13. Report: Institute of Pacific Relations, Eighty-Second Congress: Copy available from Radio Liberty.
14. http://educationforum.ipbhost.com/index.php?showtopic=8936 pp. 3-4.
15. http://www.answers.com/topic/anastasio-somoza-debayle p. 5.
16. Jim Hoagland, "In Iran, Feeling the Heat," The Washington Post National Weekly Edition, April 23-29, 2007, p.5.
17. http://www.capmag.com/articles.asp?ID=409 p.1.
18. http://jpetrie.myweb.uga.edu/bulldog.html p.5.

2 comentarii :

Riddick spunea...

Alianţa comunisto-capitalistă (I)

http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/alianta-comunisto-capitalista-i.html

Alianţa comunisto-capitalistă (II)

http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/alianta-comunisto-capitalista-ii.html

februarie 16, 2014

Riddick spunea...

The Invisible Government
by Dan Smoot

http://www.gutenberg.org/files/20224/20224-h/20224-h.htm

Dan Smoot, Conservative Activist (1913-2003)

http://www.freerepublic.com/focus/f-news/953848/posts


http://en.metapedia.org/wiki/Dan_Smoot

http://en.wikipedia.org/wiki/Dan_Smoot

Alianţa comunisto-capitalistă (II)

Traducerea articolului  "The Communist-Capitalist Alliance", apărut la Radio Liberty.

• prima parte
• partea a treia

Partea a II-a

Dragi prieteni ai Radio Liberty,

„Realitatea este sfidată, iluzia domneşte de obicei, dar în lupta pentru supravieţuire a societăţii occidentale, realitatea şi nu iluzia sau deziluzia va determina ceea ce va aduce viitorul.” 
Este fraza favorită a congresmanului Larry MacDonald, al cărui avion (zborul KAL007) a fost 'doborât' la 1 septembrie 1983 [1] 

„Dacă veţi călători la numai o oră depărtare de cele două mari oraşe ale Rusiei veţi intra direct în secolul al 19-lea.” Iuri Felştinski, interviu la Radio Liberty, 23 aprilie 2007. [2] 

„Ajutorul financial occidental, cu siguranţă nu este deloc mic, aici. Niciodată în istoria finanţării multilaterale nu s-au pompat atât de mulţi bani într-o singură ţară, într-o perioadă atât de scurtă de timp.”
Ellen Schmidt, „Banca Mondială şi petrolul rusesc”, 1996 [3] 

„Acum şaizeci şi cinci de ani, United States Export-Import Bank a fost creată cu unicul scop de a dezvolta comerţul cu Rusia... Ex-Im Bank a ajuns la concluzia că a venit momentul să extindem într-un mod precaut activitatea noastră în Rusia prin crearea unui parteneriat cu 15 bănci din această ţară pentru asigurarea unei finanţări Rusiei, ca să poată cumpăra ceea ce are nevoie din SUA în vederea construirii infrastructuri, a economiei şi a viitorului său.
James A. Harmon, preşedintele US EximBank, Moscova, 5 decembrie 2000. [4] 

Ex-Im Bank a fost activă în dezvoltarea industriei ruseşti de petrol şi gaze. Aproape 50% din portofoliul nostru din Rusia se regăseşte în acest domeniu... Am ajutat şi susţinut eforturile de modernizare a mai mult de douăsprezece companii petroliere medii şi le-am finanţat pe termen lung. Suntem în curs de căutare a unor proiecte de conducte care ar ajuta ca petrolul şi gazul rusesc să fie aduse pe piaţă.”
Jeffrey L. Miller, prim-vicepreşedinte, Export-Import Bank of the United States, 22 iulie 2004 [5] 

„Rusia a testat marţi noi rachete care, aşa cum se lăuda un oficial al Kremlinului, ar putea penetra orice sistem defensiv, iar preşedintele Vladimir Putin a avertizat că planurile Statelor Unite pentru un sistem antirachetă în Europa ar transforma regiunea într-un butoi cu pulbere.”
USA Today, 29 Mai 2007 [6] 

„Dar cel mai important lucru a fost nu  ceea ce am văzut ci ceea ce nu am văzut – scafandrii n-au găsit practic niciun cadavru sau rămăşiţe umane.”
Un scafandru care a explorat epava avionului care efectua zborul Korean [Airlines] 007 [7]

Articolul meu din aprilie 2007 se încheia aşa:

„De ce globaliştii de la CFR au finanţat comunismul în secolul XX ? De ce îl finanţează şi acum ? Unii îi consideră nebuni, alţii cred că sunt motivaţi de lăcomie, dar eu nu accept niciuna dintre cele două explicaţii. Voi discuta despre originea „alianţei comunisto-capitaliste” luna viitoare.”

Dacă ascultaţi în mod obişnuit Radio Liberty, ştiţi că îmi încep aproape toate emisiunile cu următoarea frază :

„Realitatea este sfidată, iluzia domneşte de obicei, dar în lupta pentru supravieţuire a societăţii occidentale, va fi realitatea şi nu iluzia sau deziluzia cea care va determina ceea ce va aduce viitorul.”

Fraza i-a aparţinut congresmanul Larry MacDonald, unul dintre pasagerii zborului KAL 007 care a fost atacat de un avion militar sovietic la 1 septembrie 1983 [8]. V-aţi întrebat vreodată de ce un oficial sovietic a comandat un atac asupra unui avion civil ? Eu cred că avionul a fost 'doborât' pentru că congresmanul MacDonald demasca alianţa dintre comunism şi capitalism iar oamenii începuseră să-l creadă. Discursurile profesorului Antony Sutton şi ale lui Aleksandr Soljeniţân confirmau poziţia lui Larry MacDonald, dar media controlată a establishmentului a suprimat aceste informaţii şi, ca rezultat, cea mai mare parte a oamenilor nu realizează că există o alianţă comunisto-capitalistă.

Ce s-a întâmplat cu pasagerii şi epava zborului Korean (Airlines) 007 ? Vă voi spune o parte a acestei poveşti uimitoare la sfârşitul acestui articol.

În cursul lunii mai i-am luat un interviu lui Iuri Felştinski, cel care a scris Blowing Up Russia (Aruncarea în aer a Rusiei). Coautorul acestei cărţi, Aleksandr Litvinenko, a fost otrăvit de FSB (KGB) pentru că a dezvăluit faptul că Vladimir Putin, fostul şef al FSB (KGB) a fost cel care a ordonat aruncarea în aer a trei blocuri din Moscova, murind atunci 300 de oameni, pentru a justifica atacul rusesc din Cecenia. [9] Unul dintre lucrurile uimitoare pe care mi le-a spus Iuri Felştinski a fost: 

„Dacă veţi călători la numai o oră depărtare de cele două mari oraşe (ale Rusiei) veţi intra direct în secolul al 19-lea.” [10]

Această afirmaţie m-a tulburat. Dacă URSS era cu adevărat o supraputere înainte ca zidul Berlinului să cadă în 1989, ce s-a întâmplat cu infrastructura naţiunii ? Suspectez că aproape tot ce ştiau americanii despre Rusia, înante de „căderea comunismului”, şi aproape tot ce cred ei despre Rusia de azi a fost regizat de „alianţa comunisto-capitalistă”. Mass-media controlată de establishment pretinde că Rusia este cel mai mare exportator de petrol şi gaze naturale din lume şi probabil că este adevărat, dar infrastructura Rusiei este primitivă pentru că ideologia comunistă distruge stimulentul uman. Cum a devenit Rusia cel mai mare exportator de petrol şi gaze naturale din lume ? Forţa ocultă care controlează SUA şi Europa a finanţat programele de foraj care au îmbogăţit Rusia şi au împovărat SUA.

În iunie 1996 The World Economy, Ecology and Development Association a publicat un articol scris de Ellen Schmidt, cu titlul „The World Bank and Russian Oil” (Banca Mondială şi petrolul rusesc). Raportul enunţă:

„Niciodată în istoria finanţării multilaterale nu s-au pompat atât de mulţi bani într-o singură ţară, într-o perioadă atât de scurtă de timp. Lucrând în strânsă legătură cu FMI, Banca Mondială se ocupă de dezvoltarea structurală şi sectorială a programelor pentru transformarea Rusiei într-o economie de piaţă capitalistă. Ea coordonează întreg ajutorul. Din punctul de vedere al Băncii Mondiale sectoarele petrolului şi gazelor joacă un rol-cheie în întreg procesul de transformare a Rusiei. Banca Mondială, împreună cu FMI şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) presează Rusia să-şi crească producţia de petrol brut cu miliarde de dolari.” [11] 

Cornul abundenţei adus de diferite instituţii finanţatoare internaţionale (IFI) este debordant: aproape 9,3 miliarde de dolari au curs în cuferele ruseşti în 1995 pentru finanţarea unor multitudini de proiecte, făcând bugetul Rusiei să treacă de la roşu la negru (o creştere cu aproape 3,3 miliarde faţă de anul precedent). Această sumă a crescut prin acorduri bilaterale de consultanţă şi de asistenţă pe proiecte cu ţări din Grupul G-7 (aproximativ 370 milioane din 1993 până în 1995) iar programul TACIS, European Union's Technical Assistance for the Commonwealth of Independent States, a adus în Rusia aproximativ 208 milioane, în 1995... În primăvara lui 1996 FMI s-a angajat iar să aloce suma de 10 miliarde de dolari Rusiei (SZ, 26 februarie 1996). Transferurile de capital privat Vest-Est este de câteva ori mai mare decât acesta. În 1994 garanţiile de credit emise de guvernul german pentru tranzacţiile de export cu Rusia au totalizat 2,84 miliarde DM (aproximativ 1,9 miliarde de dolari). Astfel încât Rusia a ajuns pe locul doi după China ca cel mai important partener în operaţiunile de export ale Germaniei, asistate guvernamental.” [12]

AMOCO a dezvoltat mai multe câmpuri petroliere majore în Siberia în acea perioadă. Compania a fost ulterior cumpărată de British Petroleum şi trei miliardari ruşi sunt acum implicaţi într-un proiect de gaze naturale în Siberia, de 20 de miliarde de dolari. De ce este acest lucru important ? Pentru că primii 60 de miliardari ruşi (oligarhi) sunt agenţi ex-KGB. În plus, Exxon este în acest moment implicată într-un proiect de gaze naturale de 20 miliarde de dolari pe insula Sahalin (Sahalin-1), iar Royal Dutch Shell este în acest moment implicat într-un proiect de gaze naturale de 20 miliarde de dolari care se numeşte Sahalin-2. [13]

Ierarhia Ocultă (alianţa comunist-capitalistă corporatistă - n.t) a organizat Ex-Im Bank în 1934 ca să menţină brutalul regim sovietic la putere, şi a finanţat creşterea industrială a URSS-ului până la prăbuşirea Zidului Berlinului din 1989. A reluat finanţarea Rusiei în 1993 şi a împrumutat miliarde de dolari Rusiei prin diverse agenţii internaţionale. [14] Următoarea informaţie a fost extrasă dintr-o cuvântare care a fost rostită la Moscova de către James A. Harmon (de la CFR), preşedintele U.S. Export-Import Bank, pe 5 decembrie 2000 - la 15 luni după ce FSB a provocat exploziile blocurilor din Moscova şi la 11 luni după ce colonelui Vladimir Putin a venit la putere. Remarcile mele sunt scrise cu caractere cursive.

„Vă  mulţumesc tuturor pentru că aţi venit. Acum şaizeci şi cinci de ani, United States Export-Import Bank a fost creată cu unicul scop de a dezvolta comerţul cu Rusia.  

Administraţia Roosevelt a înfiinţat United States Export-Import Bank în 1934 pentru a finanţa Rusia. Conflictul dintre comunism si capitalism (corporatism - n.t.) este un şiretlic. 

În timp ce Ex-Im Bank lucrează cu multe ţări din lume, vă pot anunţa că s-a făcut un nou efort care serveşte scopului iniţial al acestei bănci. După ce s-a revăzut tot ceea ce se întâmplă în Rusia în zilele noastre – de la noua conducere până la reformele politice precum şi sectorul bancar. Ex-Im Bank a ajuns la concluzia că a venit momentul să extindem într-un mod precaut activitatea noastră în Rusia prin crearea unui parteneriat cu 15 bănci din această ţară pentru asigurarea unei finanţări Rusiei, ca să poată cumpăra ceea ce are nevoie din SUA în vederea construirii infrastructuri, a economiei şi a viitorului său. 

Oficialii Ex-Im Bank au decis să reia finanţarea Rusiei întrucât şeful FSB (KGB), colonelul Vladimir Putin, a preluat puterea şi cu siguranţă el va suprima dizidenţa politică. 

Acest nou parteneriat se clădeşte pe o istorie pozitivă între Ex-Im Bank şi Rusia. În ultimii cinci ani, o treime din mijloacele de producţie vândute către această ţară au fost finanţate de Ex-Im Bank, de la echipamentele medicale pentru spitalul de copii din Moscova până la echipamente care să ajute la dezvoltarea industriei de petrol, astfel încât să ajungă un sector-cheie al economiei ruseşti. 

Ex-Im Bank s-a oprit din finanţare în anii 1990 pentru că doreau ca puterea să fie redobândită de comunişti. Atunci când colonelul Putin a preluat puterea, Ex-Im Bank, Banca Mondială, FMI, precum şi băncile şi corporaţiile din SUA au asigurat fondurile care au făcut ca Rusia să devină cel mai mare exportator de petrol şi de gaze din lume. 

O serie de circumstanţe fac posibilă astăzi extinderea parteneriatului nostru. Prima şi cea mai importantă este că Ex-Im Bank are o experienţă pozitivă în Rusia. Am fost printre primele instituţii care ne-am întors în 1993. Am fost printre primii care s-au întors din nou, după criza din 1998. Şi totuşi 99% din portofoliul nostru în Rusia a fost plătit. Acest procent este mai bun decât rezultatele băncii la nivel global. 

Rusia şi-a plătit împrumuturile la Ex-Im Bank pentru că Banca Mondială, FMI precum şi alte instituţii financiare europene au asigurat fonduri. Câţiva ani mai târziu SUA a încurajat Cartelul Petrolului să crescă preţul petrolului, astfel încât Rusia să-şi poată plăti datoriile către băncile occidentale şi să tezaurizeze aproape 400 de miliarde în aur şi valute străine. 

Rusia furnizează în mod curent echipament militar sofisticat către Iran si Siria, care va fi folosit împotriva SUA în viitorul conflict din Orientul Mijlociu. 

Suntem încurajaţi de o combinaţie de factori care indică faptul că Rusia va continua seria reformelor pozitive. Aceşti factori includ recuperarea economică a Rusiei;... 

Economia rusească şi-a revenit pentru că SUA a dezvoltat resursele ruseşti de petrol şi gaze. 

...o  conducere care este deschisă către reforme ale politicii economice - aşa cum a evidenţiat Planul Gref; şi un lider - preşedintele Putin – care şi-a demonstrat abilitatea de a lucra cu Duma pentru adoptarea unor reforme majore. Acesta este un talent pe care noi, aici în SUA, îl putem aprecia. 

Vladimir Putin a intrat în KGB în 1975 şi a fost şeful FSB (fostul KGB) până când a devenit preşedinte al Rusiei, la 31 decembrie 1999. Putin şi-a consolidat puterea suspendând alegerea democratică a Guvernatorilor Statului şi omorând jurnaliştii şi politicienii care i se opuneau, şi totuşi James Harmon (membru al CFR) şi preşedintelele Ex-Im Bank pretinde că Vladimir Putin a demonstrat „un talent pe care noi, aici in SUA îl putem aprecia”.

Aceste evoluţii oferă guvernului Rusiei, după mulţi ani, oportunităţile cele mai bune pentru a adopta reformele necesare pentru a atrage capital străin şi a-şi construi un viitor economic puternic.

Yuri Andropov, şeful KGB, a preluat controlul Rusiei în 1964, iar de atunci fiecare preşedinte al URSS (cu excepţia lui Ielţân) a provenit din KGB. Pe James Harmon pare să-l mulţumească faptul că Putin, fostul şef al KGB, controlează Rusia. 

Fiindcă tocmai am terminat o serie de întâlniri cu responsabili guvernamentali, sper că ţara va continua cu reformele în sistemul bancar precum şi în sectorul privat – reforme care pot ajuta la susţinerea puternicei creşteri economice pe care o vedem astăzi în Rusia.

Ex-Im Bank a vrut să extindă sistemul bancar din Rusia pentru că politica bancară controlează economia iar Ex-Im Bank urma să controleze cea mai mare parte a marilor bănci din Rusia. 

Timp de 50 de ani Ex-Im Bank a ajutat creşterea economică pe glob folosind colaboarea noastră cu băncile străine. Aceste bănci pun la dispoziţia noastră un mecanism prin care ajungem la secorul privat din alte ţări şi oferim finanţare pentru cumpărarea produselor şi serviciilor americane. Am plăcerea să extind acest parteneriat incluzând şi bănci de aici, din Rusia… 

Astăzi, Ex-Im Bank are aproape 2,3 miliarde de dolari în împrumuturi şi garanţii, ceva remarcabil în Rusia. Ne aşteptăm să crească în următorii ani. Rusia va iniţia un efort semnificativ de modernizare pentru reabilitarea sectoarelor-cheie ale economiei sale şi-şi va îmbunătaţi şi extinde serviciile sociale vitale. Acesta este exact climatul în care Ex-Im Bank a fost menită să lucreze, în beneficial ambelor naţiuni. Noi intervenim şi punem la dispoziţia Rusiei credite pentru a cumpăra ceea ce are nevoie din SUA.” [15]

După trei ani şi jumătate, pe 22 iulie 2004, Jeffrey L.Miller, prim-vicepreşedinte al Ex-Im Bank şi şeful departamentului de finanţare a exporturilor a rostit o cuvântare cu titlul „Russia In Asia - Asia In Russia: Energy, Economics and Regional Relations” (Rusia în Asia - Asia în Rusia: Energie, Economie şi Relaţii Regionale). Am reprodus remarcile mele cu caractere cursive.

„Aş vrea să vă vorbesc despre o temă care se repetă în discursurile de astăzi şi care popularizează ideea potrivit căreia comerţul va juca un rol-cheie în integrarea totală a Rusiei în lumea stabilă, a economiilor de piaţă liberă. Şi, bineînţeles că energia este o componentă uriaşă a acestui comerţ potenţial.

Scopul Ex-Im Bank-ului este să susţină regimurile tiranice đin Rusia şi China şi din alte ţări ale  lumii. Aproape toţi liderii actuali ai Rusiei precum si oligarhii (miliardarii ruşi) care-i susţin sunt foşti membri ai KGB-ului.

Occidentul, şi în particular SUA, doreşte să diversifice sursele de energie din Orientul Mijlociu către alte regiuni mai stabile, iar Nord-Estul Asiei este deja o componentă critică în această diversificare. Dar va fi nevoie în continuare de investiţii imense pentru a extinde şi moderniza sectorul energetic al Rusiei. Finanţarea privată nu poate s-o facă singură, şi nici capitalurile publice.

SUA deţine depozite vaste de petrol si gaze naturale, dar Ierahia Ocultă a blocat eforturile de dezvoltare a lor pentru că vrea să întărească regimul tiranic care controlează Rusia, şi să sărăcească poporul american. 

Va fi nevoie de un efort de cooperare al agenţiilor de credite pentru export, cum este Ex-Im Bank; al instituţiilor financiare, inclusiv al băncilor de dezvoltare globale, regionale de dezvoltare; şi al creditorilor privaţi. Trebuie să lucrăm împreună ca acest lucru să se întâmple, în beneficial Rusiei şi al principalilor săi parteneri de afaceri.

Aşa cum am menţionat, vor fi necesare investiţii enorme pentru a ajuta companiile ruseşti să acceseze bunurile şi serviciile de care au nevoie ca să crească. Potenţialul partenerilor de afaceri de a furniza tehnologie, echipamente esenţiale, servicii şi invesţitii, este considerabil.  

Se pare că Rusia ar fi pe făgaşul corect. Investiţiile străine cumulate din Rusia au crescut cu 50% în 2003 faţă de anul precedent. Investiţiile străine directe au crescut cu 69%, în timp ce categoriile de investiţii care constau mai ales din împrumuturi a crescut cu 47%. Surplusul comercial de anul trecut a fost de 60 miliarde, crescând faţă de anul trecut, de la 46 de miliarde.

Ierarhia Ocultă transferă avuţia Americii către Rusia şi China. Deficitul comercial al SUA a fost de 489 miliarde de dolari în 2003, de 725 miliarde de dolari în 2005 şi de 856 miliarde de dolari in 2006, în timp ce deficitul Rusiei a avut un surplus de 164 miliarde de dolari în 2006, Rusia având în acest moment 400 miliarde de dolari rezerve în aur şi valute convertibile. Care sunt rezervele SUA, în acest moment ? În acest moment SUA împrumută între 2 şi 3 miliarde pe zi pentru a plăti diverse cheltuieli. 

Exporturile Rusiei către SUA au crescut în 2003 la 8,6 miliarde dolari, în timp ce exporturile SUA către Rusia cu numai 2,2%, la 2,45 miliarde dolari. Exporturile Rusiei către Asia au crescut de la 11 miliarde de dolari în 1999 la 19 miliarde în 2002... 

Susţinătorii  Ex-Im Bank pretind că SUA împrumută bani Rusiei pentru ca aceasta să poată cumpăra produse americane, dar acest lucru nu este adevărat. Rusia a exportat în SUA în 2003 produse în valoare de 8,46 miliarde de dolari şi a importat din SUA produse în valoarea de doar 2,45 miliarde, în acelaşi an. 

Ex-Im Bank a fost activă în dezvoltarea industriei ruseşti de petrol şi gaze. Aproape 50% din portofoliul nostru din Rusia se regăseşte în acest domeniu. Am ajutat şi susţinut eforturile de modernizare a mai mult de douăsprezece companii petroliere medii şi le-am finanţat pe termen lung. Suntem în curs de căutare a unor proiecte de conducte care ar ajuta ca petrolul şi gazul rusesc să fie aduse pe piaţă.” [16]

Banca Mondială, FMI, Asian Development Bank, Ex-Im Bank, Departamentul Apărării, Departamentul Energiei, Programul USAid, US Treasury, şi bănci şi corporaţii americane şi europene au transferat sute de miliarde de dolari regimurilor totalitare care guvernează în Rusia şi China, şi continuă să finanţeze aceste regimuri şi astăzi.

USA Today a relatat recent:

„Rusia a testat marţi noi rachete care, aşa cum se lăuda un oficial al Kremlinului, ar putea penetra orice sistem defensiv, iar preşedintele Vladimir Putin a avertizat că planurile Statelor Unite pentru un sistem antirachetă în Europa ar transforma regiunea într-un butoi cu pulbere.” [17]

Articolul este menit să convingă poporul american că Rusia a devenit inamicul nostru; este parte a înşelătoriei aflată acum în desfăşurare.

Am început acest articol cu întrebarea :

„De ce globaliştii de la CFR au finanţat comunismul în secolul XX ? De ce îl finanţează şi acum ? Unii îi consideră nebuni, alţii cred că sunt motivaţi de lăcomie, dar eu nu accept niciuna dintre cele două explicaţii.”

Eu cred că Ierarhia Ocultă a fondat comunismul şi capitalismul şi le-a folosit pentru a-şi realiza scopul lor principal: un guvern mondial, o religie universală şi un conducător al lumii. [18]

A doua chestiune pe care am ridicat-o a fost soarta congresmanului Larry MacDonald. Eu cred ca Ierarhia Ocultă este responsabilă de atacarea zborului KAL007, iar acest lucru s-a întâmplat pentru a-l reduce la tăcere pe congresmanul MacDonald. Ce s-a întâmplat cu rămăşiţele avionului şi cu pasagerii? Socrul lui Bert Schlossberg era printre pasagerii din avion, astfel încât Bert a pornit la drum să descopere ce s-a întâmplat. Radio Liberty se ocupă de cartea sa, Rescue 007 (Salvarea 007), precum şi de adânc-îngropatul raport al Senate Foreign Relations Committee despre accident. Ce s-a întâmplat ?

O echipă de scafandri ruşi a descoperit rămăşiţele zborului KAL007 şi a explorat locul. Ce au descoperit ? V. Zaharcenko a descris scena:

„Dar lucrul cel mai important nu a fost ceea ce am văzut acolo, ci ceea ce nu am văzut - scafandrii  nu au găsit practic nicio urmă de cadavre sau de rămăşiţe umane ...” [19]

Câteva surse de încredere consideră că majoritatea pasagerilor a supravieţuit aterizării forţate şi că aceştia au fost luaţi prizonieri în Gulagul Sovietic. Dacă acest lucru este adevărat, KAL007 a fost forţat să aterizeze pentru a împiedica poporul american să afle despre „alianţa comunisto-capitalistă”...[20]

Ce urmează mai departe ? Dacă SUA atacă Iranul, s-ar putea să ne confruntăm cu un conflict cu lumea musulmană şi cu un război nuclear. Vă rog să recitiţi pagina 6 a articolului meu din februarie 2007 şi să observaţi mesajul pe care Djwal Kuhl l-a direcţionat către Alice Bailey. Ce putem face ? Trebuie să continuăm eforturile noastre pentru a trezi poporul american, să-l pregătim psihic, financiar, şi spiritual pentru timpurile dificile care vor veni, şi să vă amintiţi:

Men ask a sign: there is no sign, To prove the truth thereof; Even angels drop no plummet line, To sound the deeps of love. 

If He Who made the rolling world, Like dewdrops, with His sleeve, Swept half the bright stars, sky - empearled, - Men still would disbelieve. 

Who asks no sign, but gives his heart, In humble faith, shall find What all things else fail to impart, To heart, or hope, or mind. 

As meteors, trailing down the night, Each fading to a spark, Are kindled from unceasing Light, That waits behind the dark. 

Your transient doubts will shine and fade, Embarking into naught, And back of them loom, mightier made, The truth which Jesus taught. 

Harry Kemp

În mijlocul tuturor încercărilor despre care vorbim, speranţa noastră este în El.

Barbara şi cu mine apreciem sprijinul vostru continuu şi rugăciunile voastre.

Al vostru întru Cristos

Stanley Monteith


REFERINŢE

1. Statement attributed to Congressman Larry MacDonald. 
2. Yuri Felshtinsky, Radio Liberty Interview, April 23, 2007, 8:00 p.m.
3. Ellen Schmidt: "The World Bank and Russian Oil," World Economy, Ecology, and Development Association, June 1996, Berliner Platz 1, 53111, Bonn, Germany, p. 5.
4. James Harmon, www.exim.gov/cftools/print.cfm/B0C94FEC-1032-5B0F-B9A542B9C489EE6E/
5. Jeffrey Miller, www.exim.gov/news/speeches/jul2204.cfm
6. http://usatoday.printthis.clickability.com/pt/cpt?action=cpt&title=Russia+tests+intercontin...
7. www.airliners.net/articles/read.main?id=75
8. Ibid. 9. Alexander Litvinenko, Blowing Up Russia, Gibson Square Books, 2007.
10. Yuri Felshtinsky, op. cit.
11. Ellen Schmidt, op. cit.
12. Ibid.
13. "BP May Lose Project to Russia Power Grab," The Wall Street Journal, June 1, 2007, p A9.
   See Also: http://articcircle.uconn.edu/SEEJ/Yamal/russianoil.html , p.2
14. "The Former Soviet Union and U.S. Foreign Assistance, Updated September 16, 2003, The Congressional Research Service:
   See Also, "USAID/RUSSIA, Strategy Statement, USAID, November 15, 2005.
15. James Harmon, op. cit.
16. Jeffrey Miller, op. cit.
17. http://usatoday.printthis, op. cit.
18. February 2007 Radio Liberty letter, p. 6.
19. www.airliners.net, op. cit.
20. Ibid.

10 comentarii :

Riddick spunea...

Partea I

Alianţa comunisto-capitalistă (I) 

http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/alianta-comunisto-capitalista-i.html

februarie 06, 2014

Riddick spunea...

Articolul din februarie 2007 la care se face referire la final ("Vă rog să recitiţi pagina 6 a articolului meu din februarie 2007 şi să observaţi mesajul pe care Djwal Kuhl l-a direcţionat către Alice Bailey."):

February, 2007

THE PLAN?

http://www.radioliberty.com/nlfeb07.html

If you try to understand the events that are taking place from a logical point of view, they don't make sense, but if you view them from the spiritual perspective, they do. I believe the U.S. is controlled by a dark, spiritual force. Why? Because President George H.W. Bush quoted the writings of Alice Bailey on several occasions, and Alice Bailey was a Luciferian who believed the major faiths of today represent "the forces of darkness" and must be replaced by "newer faiths." [31] Alice Bailey wrote:

"There are certain areas of evil in the world today through which these forces of darkness can reach humanity. . . . Judaism is old, obsolete and separative and has no true message for the spiritually-minded which cannot be better given by the newer faiths; the Moslem faith has served its purpose and all true Moslems await the coming of the Imam Mahdi who will lead them to light and to spiritual victory; the Christian faith also has served its purpose; its Founder seeks to bring a new Gospel and a new message that will enlighten all men everywhere." [32]

Who is "its Founder?" Alice Bailey's book, The Externalization of the Hierarchy (1957), reveals his identity:

"He is now waiting to descend. This descent into our unhappy world of men can present Him with no alluring picture. From the quiet mountain retreat where He has waited, guided and watched over humanity, and where He has trained His disciples, initiates and the new group of world servers. He must come forth and take His place prominently on the world stage, and take His part in the great drama which is there being played." (italics added) [33]

He is Antichrist!

Peter Lemesurier, author of The Armageddon Script, explains what lies ahead:

"The massed forces of the Old Age . . . will be unable to check their headlong onrush. In large measure they will go on to destroy each other in a massive, mutual venting of long pent-up aggression. . . .

Their script is now written, subject only to last-minute editing and stage-directions. The stage itself, albeit as yet in darkness, is almost ready. Down in the pit, the subterranean orchestra is already tuning up. The last-minute, walk-on parts are even now being filled. Most of the main actors, one suspects, have already taken up their roles. Soon it will be time for them to come on stage, ready for the curtain to rise. The time for action will have come." [34]

Is this the time that Ezekiel foresaw, and described in his writings? I don't know what lies ahead, but I am certain the United States is headed for destruction. What can you and I do? We must prepare for the difficult times that lie ahead.

Prepare financially because most people will lose their possessions. I suggest you read G. Edward Griffin's book, The Creature From Jekyll Island, Professor Antony Sutton's book, The Federal Reserve Conspiracy, Arthur Dickinson White's book, Fiat Money Inflation in France, the Radio Liberty pamphlet, The History of Money, and the Radio Liberty syllabus Financial Tsunami. Prepare materially because most products won't be available. Igor Shafhid's book, Inside the Red Zone, contains a list of the items needed if there is a chemical, nuclear, or biologic attack. If you want a radiation meter or a NukeAlert, contact Radio Liberty.

februarie 06, 2014

Riddick spunea...

Radio Liberty monthly newsletter

http://www.radioliberty.com/newsletter.htm

februarie 06, 2014

Anonim spunea...

Sufocant de lunga aceasta compunere propagandistica !!!
Din ea am inteles ca ar fi vorba de Rusia si SUA si mai putin de alianta capitalist-comunista, sau invers !
Adica rezulta ca SUA, cea buna, a pompat bani, pentru ca Rusia sa pompeze hidrocarburi si, ca urmare,s-a imbogatit din banii americanilor, fara a se dezvolta pe masura sumelor primite.
Facatura e penibila si denota PANICA, ISTERIE, ZBATERE STERILA.
Nici nu putea fi altfel !!!
A propos ! Ati observant in filmele americane ca, deindata ce personajele trec granita in Mexic, nu mai sint drumuri asfaltate ci numai praf, gaini si alte animale care haladuiesc pe uliti, oamenii sint abrutizati, circiumile etaleaza din plin muste si jeg, nu mai sint decit niste reclame antedeluviene etc.
Ei asta este impresia pe care o lasa textul de mai sus, ilocuind Mexic-ul cu Rusia.
Americanilor unde nu le ajunge le pute si nici nu pot sa recunoasca de bunavoie ca le-a apus steaua.
Singura ''realizare'' a acestui text este ca recunoaste, cu argumente, ca in SUA s-a nascut comunismul si a fost exportat in Rusia pentru a o jefui de resurse.
Adica victima e Rusia si SUA agresorul !
Iar victimile atrag simpatia chiar daca nu merita !!!

februarie 06, 2014

Riddick spunea...

Rusia şi SUA sunt actorii principali.

SUA nu importă hidrocarburi din Rusia.

Mexicul are un handicap civilizaţional, tradus în economic.

Eu am înţeles mai degrabă că este vorba despre "contradicţii convergente", ca să zic aşa, scopul fiind Guvernul Mondial. Şi aici devin secundare interesele SUA sau ale Rusiei, şi prioritare cele ale unui grup de psihopaţi.

februarie 07, 2014

Simeone spunea...

...grup de psihopaţi.

Mai sunt "numiti" serpii cu cravata.

http://www.ziare.com/politica/politica-interna/a-trai-fara-nici-un-fel-de-morala-serpii-din-politica-1175524

februarie 07, 2014

Riddick spunea...

Este "prins" bine fenomenul:

Cum ajung psihopatii sa conduca lumea

Psihopatia este o tulburare de personalitate, greu detectata din cauza faptului ca inteligenta nu este afectata, ci doar partea emotionala. Nu toate persoanele psihopate se angajeaza in acte criminale si violente, insa pot face mult rau din cauza iresponsabilitatii.

Sub masca normalitatii, psihopatii reusesc sa ascunda faptul ca nu sunt capabili de sentimente. "A incerca sa trezesti emotii la un psihopat este ca si cum i-ai explica unui daltonist culorile", explica Robert Hare, un medic psihiatru care si-a dedicat intreaga cariera studiului personalitatii psihopate.

De ce ajung in functii de conducere? Pentru ca tulburarile de personalitate care ii caracterizeaza au ajuns sa fie considerate calitati in lumea moderna: aroganta si narcisismul sunt privite ca incredere in sine, prezenta charismatica si alunecoasa drept sociabilitate, manipularea drept inteligenta practica, dorinta de putere drept spirit de lider.

Pentru a ajunge sa conduca, un psihopat nu are nevoie de adeziunea majoritatii, ci este de ajuns sa fie sprijinit de un grup de interese, care poate sa "orienteze" si sa conduca populatia, cum ar fi, de exemplu, proprietarii unui post puternic de televiziune.

februarie 07, 2014

Crystal Clear spunea...

Da, e cumplit cu psihopaţii.Sunt foarte utili în multinaţionale, corporaţii.
Chiar trebuie să lucrez cu unul ( pe mail) .Este mincinos şi diabolic. Nu-l pot pune la punct decât cu dovezi ale minciunilor, iar atunci seful lui ii ia apararea imediat ...
Incerc să-l ocolesc cat pot de mult. Altfel zbor eu..

februarie 08, 2014

Riddick spunea...

Mediul economic din România e voit distorsionat.

februarie 08, 2014

Riddick spunea...

Alianţa comunisto-capitalistă (III)

http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/alianta-comunisto-capitalista-iii.html